- scofală
- SCOFÁLĂ s.f. (fam. şi ir (ironic).) Pricopseală, folos, ispravă. ♦ Ceea ce e de folos, util, valoros. – et. nec.Trimis de claudia, 13.09.2007. Sursa: DEX '98SCOFÁLĂ s. v. afacere, avantaj, chilipir, câştig, folos, ispravă, pricopseală, profit, treabă.Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonimescofálă s. f.Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortograficSCOFÁLĂ f. fam. Treabă realizată; ispravă. ♢ Mare scofală! mare lucru! (Nu) e mare scofală (nu) e cine ştie ce lucru important. A (nu) face mare scofală a (nu) face cine ştie ce ispravă. /Orig. nec.Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEXscofálă (-féli), s.f. – Perlă, comoară, praf de aur, obiect de valoare. Creaţie expresivă, probabil bazată la început pe a scobi "a face o gaură". S-ar fi zis iniţial cu sensul de felie, cînd era tăiată dintr-un fruct, în rotund, cf. scofleaje, s.f. (felie de dovleac) şi scofală "deformare" în Damé. Însemna, prin urmare "lucru fără importanţă" sau "fleacuri, nimicuri" şi s-a folosit cu sens opus numai ca ironie, care ar fi urmat să fie sensul actual. Legătura cu fală "glorie" (Scriban) nu este posibilă. Der. scofeli, vb. (a scormoni, a scruta; Olt., a asambla, a reuni; a economisi), care presupune un sens primitiv, nestestat, de "a găuri", pentru a cărui evoluţie semantică, cf. sclipui şi Graur, BL, VI, 146; scofîlci, vb. refl. (a se dărîma, a se ruina; a se trage la faţă, a se zbîrci, a se rida), pe care Tiktin îl lega greşit de falcă şi Scriban de rus. kovylčati "a şchiopăta"; scofîlcitură, s.f. (cavitate, scobitură); scofleaje, s.f. (felie de dovleac sau de pepene); scofaină, s.f. (Banat, adîncitură, depresiune); scobîlţi, vb. (Trans., a diminua, a reduce), prin contaminare cu cobîlţ (cobâlţ); scomîrlă, s.f. (Trans., om slab, vlăguit).Trimis de blaurb, 23.11.2008. Sursa: DER
Dicționar Român. 2013.