- ispravă
- ISPRÁVĂ, isprăvi, s.f. 1. Faptă, treabă, acţiune dusă (cu bine) până la capăt, îndeplinită cu succes; p. ext. aventură. ♢ loc. adj. De ispravă = (despre oameni) cumsecade, vrednic; (despre acţiuni) bun, remarcabil. De nici o (sau nici de o) ispravă = care nu e bun de nimic, care nu inspiră încredere. ♦ (ir.) Poznă, năzdrăvănie. 2. Rezultat bun obţinut în urma unor eforturi; succes, reuşită, izbândă. ♢ expr. Fără nici o (sau vreo) ispravă = fără nici un rezultat; zadarnic. – Din sl. isprava, bg. izprava.Trimis de valeriu, 21.07.2003. Sursa: DEX '98ISPRÁVĂ s. 1. v. faptă. 2. aventură. (Îşi povestea ispravăile din acele vremuri.) 3. treabă, (pop. şi ir.) pricopseală, (reg.) pricoapsă, (fam. şi ir.) scofală. (N-a făcut mare ispravă.) 4. v. poznă.Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: SinonimeISPRÁVĂ s. v. autorizaţie, izbândă, împuternicire, reuşită, succes.Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonimeisprávă s. f., g.-d. art. isprăvii; pl. isprăviTrimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortograficISPRÁVĂ isprăvi f. 1) Rezultat favorabil obţinut în urma unui efort fizic sau intelectual; reuşită; izbândă; succes. 2) Faptă nesocotită cu urmări neplăcute, dar lipsită de gravitate; năzbâtie; şotie; poznă; boroboaţă; drăcie. [Sil. is-pra-] /<sl. isprava, bulg. izpravaTrimis de siveco, 28.10.2007. Sursa: NODEX
Dicționar Român. 2013.