- folos
- FOLÓS, foloase, s.n. Câştig moral sau material; avantaj, profit, haznă, folosinţă. ♢ loc. adj., adv. În (sau spre, pentru) folosul cuiva = în interesul, în avantajul, spre binele cuiva. Cu folos = în mod avantajos, cu profit. De folos = folositor, avantajos. ♢ expr. Ce folos? = la ce bun? degeaba. – Din ngr. ófelos.Trimis de RACAI, 13.09.2007. Sursa: DEX '98Folos ≠ daună, pagubă, pierdereTrimis de siveco, 03.08.2004. Sursa: AntonimeFOLÓS s. 1. v. avantaj. 2. afacere, avantaj, chilipir, câştig, pricopseală, profit, (Transilv. şi Maram.) haznă, (fam. şi ir.) scofală. (Nu e nici un folos să ...) 3. avantaj, binefacere, dar, privilegiu. (folosoasele tehnicii moderne.) 4. eficacitate, eficienţă, operativitate, productivitate, randament, valoare. (folosul unei metode.) 5. serviciu. (A adus imense folosoase ştiinţei.) 6. v. utilitate.Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonimefolós s. n., pl. foloáseTrimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortograficFOL//ÓS folosoáse n. Venit material sau spiritual; câştig; beneficiu; avantaj; profit. /< ngr. ófelosTrimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEXfolós (foloáse), s.n. – Profit, avantaj, beneficiu, utilitate. ngr. ὄφελος, redus la φέλος (Cihac, II, 660; Murnu 25; Puşcariu, Lr., 261). – Der. folosi, vb. (a fi util; a sluji; a ajuta; refl., a avea profit; a cîştiga, a beneficia; a se întrebuinţa); folosinţă, s.f. (înv., profit, utilitate; folosire; uzufruct); folositor, adj. (util; înv., îndatoritor, săritor); nefolositor, adj. (inutil). – Din rom. provine rut. fol’os, fol’osyty (Miklosich, Wander., 15; Candrea, Elemente, 408).Trimis de blaurb, 14.11.2008. Sursa: DER
Dicționar Român. 2013.