sclipet — SCLÍPET s. v. licăr, licărire, licărit, lucire, scăpărare, scăpărat, scânteie, scânteiere, sclipeală, sclipire, sclipit, străfulgerare. Trimis de siveco, 29.10.2008. Sursa: Sinonime … Dicționar Român
erecta — SCLÍPEŢ s. v. brânca ursului, crucea pământului, dumbeţ, rocoţea, scânteioară, scânteiuţă. Trimis de siveco, 29.10.2008. Sursa: Sinonime … Dicționar Român
dumbeţ — DUMBÉŢ, dumbeţi, s.m. Plantă erbacee cu frunze mici şi dinţate, cu flori purpurii sau albe, dispuse în formă de ciorchine la vârful tulpinii; sclipeţ (Teucrium chamaedrys). [var.: dumbăţ s.m. ] – Din sl. donbĩcĩ. Trimis de ana zecheru, 13.09.2007 … Dicționar Român
sclipi — SCLIPÍ, sclipesc, vb. IV. intranz. A luci (cu o lumină vie şi tremurătoare sau intermitentă); a scânteia, a străluci. ♦ (Despre ochi, privire) A scânteia (din cauza unei emoţii), a avea o strălucire deosebită, nefirească. – cf. c l i p i . Trimis … Dicționar Român
scrinti — SCRINTÍ vb. IV v. scrânti. Trimis de LauraGellner, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 scrintí ( tésc, ít), vb. – 1. A răsuci, a disloca, a luxa, a se dezarticula. – 2. (refl.) A ţicni, a şi ieşi din minţi, a înnebini. – 3. (Cu pron. o) A greşi, a face o … Dicționar Român
cruce — CRÚCE, cruci, s.f. I. 1. Obiect format din două bucăţi de lemn, de piatră, de metale preţioase etc. aşezate perpendicular şi simetric una peste alta şi constituind simbolul credinţei creştine. ♢ expr. A pune cruce cuiva (sau la ceva) = a… … Dicționar Român
fapt — FAPT, fapte şi (4) fapturi, s.n. 1. Întâmplare sau împrejurare reală, lucru petrecut în realitate. Fapt istoric. ♢ loc. adv. şi adj. De (sau în) fapt = (care este) în realitate, efectiv. ♢ expr. Fapt e că... = nu e mai puţin adevărat că...,… … Dicționar Român
găinuşe — GĂINÚŞE s. pl. v. floarea paştelui, sclipeţ. Trimis de siveco, 05.08.2004. Sursa: Sinonime … Dicționar Român
jug — JUG, juguri, s.n. 1. Dispozitiv de lemn care se pune pe grumazul animalelor cornute care trag la car, la plug etc. sau, în unele ţări, se fixează de coarnele lor. ♢ expr. A trage la jug = a) a trage carul, căruţa, plugul etc.; b) fig. (despre… … Dicționar Român
jugurel — jugurél1, juguréle, s.n. (reg.) jug. Trimis de blaurb, 20.10.2008. Sursa: DAR jugurél2, juguréi, s.m. (reg.) plantă erbacee cu frunze mici şi dinţate, cu flori purpurii sau albe, dispuse în formă de ciorchine în vârful tulpinii; dumbeţ, sclipeţ … Dicționar Român
