scheaun — SCHEÁUN s. v. chelălăială, chelălăit, chelălăitură, schelălăială, schelălăit, schelălăitură, scheunare, scheunat, scheunătură. Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime scheáun s. n., pl. scheáune Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa:… … Dicționar Român
schelălăit — SCHELĂLĂÍT, schelălăituri, s.n. Chelălăit1. – v. schelălăi. Trimis de IoanSoleriu, 21.07.2004. Sursa: DEX 98 SCHELĂLĂÍT s. chelălăială, chelălăit, chelă lăitură, schelălăială, schelălăitură, scheunare, scheunat, scheunătură, (rar) scheaun.… … Dicționar Român
scheuna — SCHEUNÁ, scheáun, vb. I. intranz. (Despre câini, rar despre alte animale; la pers. 3) A scoate sunete ascuţite şi repetate de durere, de bucurie; a chelălăi. ♦ fig. (fam.; despre oameni) A se văita, a plânge. [pr.: sche u ] – Probabil formaţie… … Dicționar Român
scheunare — SCHEUNÁRE, scheunări, s.f. Acţiunea de a scheuna şi rezultatul ei; p. ext. scheunătură. [pr.: sche u ] – v. scheuna. Trimis de RACAI, 07.12.2003. Sursa: DEX 98 SCHEUNÁRE s. v. schelălăit. Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime … … Dicționar Român
schiaun — SCHIÁUN, schiaune, s.n. (Rar) Scheunătură. [pr.: schia un] – Din scheuna (derivat regresiv). Trimis de IoanSoleriu, 22.07.2004. Sursa: DEX 98 … Dicționar Român