Dicționar Român. 2013.
chelălăi — CHELĂLĂÍ, pers. 3 chelắlăie, vb. IV. intranz. (Despre câini, rar despre alte animale) A scoate sunete tânguitoare, ascuţite şi repetate; a scheuna. – Formaţie onomatopeică. Trimis de valeriu, 03.03.2003. Sursa: DEX 98 CHELĂLĂÍ vb. v. schelălăi … Dicționar Român
chelălăială — CHELĂLĂIÁLĂ, chelălăieli, s.f. Sunet tânguitor şi repetat scos de câini sau rar, de alte animale; chelălăit, scheunat, chelălăitură. [pr.: lă ia ] – Chelălăi + suf. eală. Trimis de valeriu, 03.03.2003. Sursa: DEX 98 CHELĂLĂIÁLĂ s. v. schelălăit … Dicționar Român
sceaun — sceáun, scheáune, s.n. (înv. şi reg.) scheunat (de câine). Trimis de blaurb, 28.11.2006. Sursa: DAR … Dicționar Român
scheaun — SCHEÁUN s. v. chelălăială, chelălăit, chelălăitură, schelălăială, schelălăit, schelălăitură, scheunare, scheunat, scheunătură. Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime scheáun s. n., pl. scheáune Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa:… … Dicționar Român
schelălăit — SCHELĂLĂÍT, schelălăituri, s.n. Chelălăit1. – v. schelălăi. Trimis de IoanSoleriu, 21.07.2004. Sursa: DEX 98 SCHELĂLĂÍT s. chelălăială, chelălăit, chelă lăitură, schelălăială, schelălăitură, scheunare, scheunat, scheunătură, (rar) scheaun.… … Dicționar Român
scâncet — SCẤNCET, scâncete, s.n. Plâns înăbuşit, slab şi întretăiat (specific copiilor mici); scânceală, scâncitură, scâncit. ♦ Vaiet (de păsări, de animale); scheunat. – Scânci + suf. et. Trimis de IoanSoleriu, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 SCÂNCET s. 1. v … Dicționar Român
