Dicționar Român. 2013.
chelălăi — CHELĂLĂÍ, pers. 3 chelắlăie, vb. IV. intranz. (Despre câini, rar despre alte animale) A scoate sunete tânguitoare, ascuţite şi repetate; a scheuna. – Formaţie onomatopeică. Trimis de valeriu, 03.03.2003. Sursa: DEX 98 CHELĂLĂÍ vb. v. schelălăi … Dicționar Român
chelălăit — CHELĂLĂÍT1 s.n. Chelălăială. – v. chelălăi. Trimis de valeriu, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 CHELĂLĂÍT2, Ă, chelălăiţi, te, adj. (Despre lătrat) Tânguitor, ascuţit şi repetat. – v. chelălăi. Trimis de valeriu, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 CHELĂLĂÍT… … Dicționar Român
chelălăitură — CHELĂLĂITÚRĂ, chelălăituri, s.f. Chelălăială. [pr.: lă i ] – Chelălăi + suf. tură. Trimis de valeriu, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 CHELĂLĂITÚRĂ s. v. schelălăit. Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime chelălăitúră s. f. (sil. lă i ), g … Dicționar Român
scheaun — SCHEÁUN s. v. chelălăială, chelălăit, chelălăitură, schelălăială, schelălăit, schelălăitură, scheunare, scheunat, scheunătură. Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime scheáun s. n., pl. scheáune Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa:… … Dicționar Român
schelălăit — SCHELĂLĂÍT, schelălăituri, s.n. Chelălăit1. – v. schelălăi. Trimis de IoanSoleriu, 21.07.2004. Sursa: DEX 98 SCHELĂLĂÍT s. chelălăială, chelălăit, chelă lăitură, schelălăială, schelălăitură, scheunare, scheunat, scheunătură, (rar) scheaun.… … Dicționar Român
