scheaun — SCHEÁUN s. v. chelălăială, chelălăit, chelălăitură, schelălăială, schelălăit, schelălăitură, scheunare, scheunat, scheunătură. Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime scheáun s. n., pl. scheáune Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa:… … Dicționar Român
schelălăit — SCHELĂLĂÍT, schelălăituri, s.n. Chelălăit1. – v. schelălăi. Trimis de IoanSoleriu, 21.07.2004. Sursa: DEX 98 SCHELĂLĂÍT s. chelălăială, chelălăit, chelă lăitură, schelălăială, schelălăitură, scheunare, scheunat, scheunătură, (rar) scheaun.… … Dicționar Român
scheunat — SCHEUNÁT s.n.] Scheunare, chelălăit. [pr.: sche u ] – v. scheuna. Trimis de IoanSoleriu, 21.07.2004. Sursa: DEX 98 SCHEUNÁT s. v. schelălăit. Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime scheunát s. n. (sil. sche u ) … Dicționar Român
scheunătură — SCHEUNĂTÚRĂ, scheunături, s.f. Sunete ascuţite şi repetate de durere sau de bucurie scoase de un animal, mai ales de un câine; chelălăitură, schiaun; scheunare. [pr.: sche u ] – Scheuna + suf. ătură. Trimis de RACAI, 07.12.2003. Sursa: DEX 98 … … Dicționar Român