vociferant — VOCIFERÁNT, Ă, vociferanţi, te, s.m. şi f. (Rar.) Persoană care vociferează; scandalagiu. – Din fr. vociférant. Trimis de bogdanrsb, 26.07.2002. Sursa: DEX 98 VOCIFERÁNT adj., s. v. arţăgos, certăreţ, gâlcevitor, scandalagiu. Trimis de siveco,… … Dicționar Român
zavragiu — ZAVRAGÍU, zavragii, s.m. 1. Ţigan nomad (ursar sau căldărar). 2. Scandalagiu. – cf. zavergiu. Trimis de spall, 12.03.2002. Sursa: DEX 98 ZAVRAGÍU adj., s. v. arţăgos, certăreţ, gâl cevitor, scandalagiu. Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa:… … Dicționar Român
zurbagiu — ZURBAGÍU, ÍE, zurbagii, adj. (Adesea substantivat) Căruia îi place să se certe; scandalagiu. ♦ (înv.) Răsculat, răzvrătit, rebel. – Zurba + suf. giu. Trimis de valeriu, 02.06.2003. Sursa: DEX 98 ZURBAGÍU adj., s. v. arţăgos, certăreţ,… … Dicționar Român
certăreţ — CERTĂRÉŢ, EÁŢĂ, certăreţi, e, adj. (Adesea substantivat) Căruia îi place cearta, care caută ceartă; gâlcevitor, arţăgos. – Ceartă + suf. ăreţ. Trimis de valeriu, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 CERTĂRÉŢ adj., s. arţăgos, gâlcevitor, scandalagiu,… … Dicționar Român
cuţitar — CUŢITÁR, cuţitari, s.m. 1. Persoană care face sau vinde cuţite sau alte instrumente de tăiat. 2. (fam.) Scandalagiu gata să scoată cuţitul în timpul unei certe sau al unei încăierări; bătăuş. – Cuţit + suf. ar. Trimis de gudovan, 13.09.2007.… … Dicționar Român
dălcăuc — DĂLCĂÚC, dălcăuci, s.m. Bătăuş, scandalagiu; om de nimic, haimana. ♦ Poreclă dată agenţilor electorali de pe vremuri. [var.: dalcaúc s.m.] – Din tc. dalkavuk. Trimis de ionel bufu, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 dălcăúc s. m., pl. dălcăúci Trimis de … Dicționar Român
pistolar — PISTOLÁR, pistolari, s.m. 1. Specialist în tragerea cu pistolul1 (1). ♦ (Sport) Trăgător specializat în probe de tir cu pistoletul. 2. Scandalagiu care se bate cu pistolul1 (1). – Pistol1 + suf. ar. Trimis de oprocopiuc, 20.03.2004. Sursa: DEX 98 … Dicționar Român
arţag — ARŢÁG, arţaguri, s.n. (pop. şi fam.) Pornire spre ceartă, chef de ceartă. [var.: harţág s.n.] – Din magh. harcag. Trimis de gall, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 ARŢÁG s. 1. (înv. şi pop … Dicționar Român
arţăgaş — ARŢĂGÁŞ adj., s. v. arţăgos, certăreţ, gâlcevitor, scandalagiu. Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime … Dicționar Român
arţăgos — ARŢĂGÓS, OÁSĂ, arţăgoşi, oase, adj. (pop. şi fam.) Certăreţ. [var.: (reg.) harţăgós, oásă, hărţăgós, oásă adj.] – Arţag + suf. os. Trimis de gall, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 ARŢĂGÓS adj … Dicționar Român
