dălcăuc

dălcăuc: DĂLCĂÚC, dălcăuci, s.m. Bătăuş, scandalagiu; om de nimic, haimana. ♦ Poreclă dată agenţilor electorali de pe vremuri. [var.: dalcaúc s.m.] – Din tc. dalkavuk.

Trimis de ionel_bufu, 13.09.2007. Sursa: DEX '98

dălcăúc s. m., pl. dălcăúci

Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic

DĂLCĂÚ//C dălcăucci m. rar 1) Persoană care nu are o ocupaţie bine definită şi umblă pe drumuri fără rost; haimana. 2) şi adjectival fam. Persoană care face scandal; scandalagiu. /<turc. dalkavuk

Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX

dălcăúc (dălcăúci), s.m. – Caraghios, bufon. – var. dalcauc, dălhăuc. tc. dalka(v)uk (Şeineanu, II, 153), cf. ngr. δαλϰαβούϰης. Este cu siguranţă cuvînt identic cu dălcăuş, s.m. (Mold., plutaş), dălcăuşiţă, s.f. (Mold., femeie care ţine cîrma unei plute).

Trimis de blaurb, 14.11.2008. Sursa: DER

Игры ⚽ Нужно решить контрольную?

dalcauc — DALCAÚC s.m. v. dălcăuc. Trimis de ionel bufu, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 DALCAÚC s. v. bătăuş, ciomăgar, ciomăgaş. Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime … Dicționar Român
bătăuş — BĂTĂÚŞ, Ă, bătăuşi, e, adj., s.m. şi f. (Persoană) care caută motiv sau prilej de bătaie, căreia îi place să se bată. ♦ Scandalagiu. – Bate + suf. uş. Trimis de paula, 28.05.2002. Sursa: DEX 98 BĂTĂÚŞ s. ciomăgar, ciomăgaş, (reg.) bătaci,… … Dicționar Român

Academic Dictionaries and Encyclopedias