sacrilegiu

sacrilegiu
SACRILÉGIU, sacrilegii, s.n. Profanare a lucrurilor considerate sfinte sau, p. ext., a unui lucru care trebuie respectat; necinstire, pângărire. [var.: (înv.) sacriléj s.n.] – Din fr. sacrilège, lat. sacrilegium.
Trimis de LauraGellner, 17.07.2004. Sursa: DEX '98

SACRILÉGIU s. 1. v. profanare. 2. impietate. (A comis un sacrilegiu.)
Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime

sacrilégiu s. n. (sil. -cri-) [-giu pron. -giu], art. sacrilégiul; pl. sacrilégii, art. sacrilégiile (sil. -gi-i-)
Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic

SACRILÉgi//U sacrilegiui n. Act de profanare a lucrurilor sacre (sau demne de respect); pângărire. [Sil. sa-cri-le-giu] /<lat. sacrilegium, fr, sacrilege
Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX

SACRILÉGIU s.n. Necinstire, profanare a unui lucru considerat sfânt, a unui lucru deosebit de scump. [pron. -giu, var. sacrilej s.n. / cf. lat. sacrilegium, it. sacrilegio, fr. sacrilège].
Trimis de LauraGellner, 03.04.2007. Sursa: DN

SACRILÉGIU s. n. necinstire, profanare a unui lucru considerat sfânt sau deosebit de scump. (< lat. sacrilegium, fr. sacrilège)
Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDN

Dicționar Român. 2013.

Игры ⚽ Поможем решить контрольную работу

Look at other dictionaries:

  • sacrilégiu — s. n.(sil. cri )[ giu pron. gìu], art. sacrilégiul; pl. sacrilégii, art. sacrilégiile (sil. gi i ) …   Romanian orthography

  • sacrileg — SACRILÉG, Ă, sacrilegi, ge, adj. (livr.) Care săvârşeşte un sacrilegiu; p. ext. nelegiuit. – Din lat. sacrilegus. Trimis de LauraGellner, 17.07.2004. Sursa: DEX 98  SACRILÉG adj. v. infam, josnic, mişel, mişelesc, mizerabil, mârşav, nedemn,… …   Dicționar Român

  • impietate — IMPIETÁTE, impietăţi, s.f. Lipsă de respect faţă de ceva considerat sfânt; p. gener. atitudine jignitoare, lipsită de respect faţă de cineva sau de ceva care merită întreaga consideraţie; sacrilegiu. [pr.: pi e ] – Din fr. impiété, lat. impietas …   Dicționar Român

  • pângări — PÂNGĂRÍ, pângăresc, vb. IV. tranz. 1. A face de ocară, a dezonora, a necinsti; a păta, a profana. ♦ spec. A viola. 2. A mânji, a murdări, a întina. – De la păgân. Trimis de valeriu, 03.02.2004. Sursa: DEX 98  PÂNGĂRÍ vb. 1. v. profana. 2. a… …   Dicționar Român

  • sacrilej — SACRILÉJ s.n. v. sacrilegiu. Trimis de LauraGellner, 13.09.2007. Sursa: DEX 98  SACRILÉJ, sacriléjii, s.n. sacrilej Trimis de tavi, 12.12.2005. Sursa: DMLR  SACRILÉJ s.n. v. sacrilegiu …   Dicționar Român

  • sacrilegio — sa·cri·lè·gio s.m. CO 1. profanazione di persone, cose o luoghi sacri: rubare gli arredi sacri è un sacrilegio Sinonimi: empietà. 2. fig., atto o comportamento che denota mancanza di rispetto verso persone, principi, valori, ecc., oggetto di… …   Dizionario italiano

  • blasfemie — BLASFEMÍE s.f. (livr.) Defăimare a religiei, a dogmelor şi a obiectelor de cult; defăimare a lucrurilor sfinte; hulă1. – Din lat. blasphemia. Trimis de paula, 20.08.2002. Sursa: DEX 98  BLASFEMÍE s. (bis.) hulă. Trimis de siveco, 05.08.2004.… …   Dicționar Român

  • farmazon — FARMAZÓN, OÁNĂ, farmazoni, oane, s.m. şi f. (pop.) Vrăjitor. ♦ fig. Om şiret, viclean. – Din rus. farmazon. Trimis de cornel, 06.05.2004. Sursa: DEX 98  FARMAZÓN s. v. vrăjitor. Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime  …   Dicționar Român

  • fără — FẮRĂ, conj., prep. I. (Urmat de o propoziţie circumstanţială de mod sau de un infinitiv care îi ţine locul, are valoarea unei negaţii) A ascultat fără să răspundă nimic. ♦ (Urmat de o propoziţie concesivă sau de un infinitiv care îi ţine locul)… …   Dicționar Român

  • huli — HULÍ, hulesc, vb. IV. tranz. (pop.) A spune vorbe de ocară sau de batjocură la adresa cuiva, a ocărî pe cineva; p. ext. a vorbi de rău, a calomnia, a defăima. – Din sl. huliti. Trimis de gall, 13.09.2007. Sursa: DEX 98  A huli ≠ a lăuda Trimis… …   Dicționar Român

Share the article and excerpts

Direct link
Do a right-click on the link above
and select “Copy Link”