Dicționar Român. 2013.
şabăr — ŞÁBĂR, şabăre, s.n. Răzuitor folosit pentru curăţirea de parafină a interiorului ţevilor de extracţie ale sondelor. ♦ Creion de răzuit. – Din germ Schaber. Trimis de baron, 31.01.2003. Sursa: DEX 98 ŞÁBĂR s. v. răzuitor. Trimis de siveco, 13.09 … Dicționar Român
cuţitoaie — CUŢITOÁIE, cuţitoaie, s.f. 1. Instrument format dintr o lamă ascuţită de oţel (cu două mânere la capete), folosit în tâmplărie, dogărie, tăbăcărie etc. pentru cioplit, curăţat, îndreptat, răzuit. 2. Unealtă tăietoare de oţel având o lamă plană… … Dicționar Român
palimpsest — PALIMPSÉST, palimpseste, s.n. Pergament sau papirus de pe care s a şters sau s a ras scrierea iniţială pentru a se putea utiliza din nou şi pe care se mai văd urmele vechiului text. – Din fr. palimpseste. Trimis de valeriu, 03.02.2004. Sursa: DEX … Dicționar Român
ras — RAS2, Ă, raşi, se, adj. 1. (Despre barbă, mustăţi, păr) Tăiat de la rădăcină. ♦ (Despre persoane) Care nu poartă barbă (şi mustăţi); care este bărbierit; care are părul tăiat până la piele. ♢ expr. (fam.) C o fi tunsă, c o fi rasă = în sfârşit,… … Dicționar Român
răzuitor — RĂZUITÓR, OÁRE, (1) răzuitoare, s.n. (2, 3) răzuitori, s.f. 1. s.n. Unealtă folosită la răzuirea lemnului sau a unor piese de metal. 2. s.f. Răzătoare. 3. s.f. Unealtă cu care se răzuiesc diferite obiecte (pentru a le curăţa). ♦ Maşină cu care se … Dicționar Român
răzăluit — RĂZĂLUÍT, Ă, răzăluiţi, te, adj. (reg.) Răzuit. – v. răzălui. Trimis de LauraGellner, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 … Dicționar Român
răşpăluit — RĂŞPĂLUÍT, Ă, răşpăluiţi, te, adj. Pilit, răzuit, zgâriat cu raşpelul. – v. răşpălui. Trimis de LauraGellner, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 … Dicționar Român
struji — STRUJÍ, strujesc, vb. IV. tranz. (reg.) 1. A curăţa pene, ramuri, ştiuleţi de porumb etc. de părţile nefolositoare, smulgându le şi îndepărtând aceste părţi; a smulge anumite părţi folositoare pentru a le utiliza. 2. A ciopli un material cu… … Dicționar Român
şpaclu — ŞPÁCLU, şpacluri, s.n. Unealtă formată dintr o lamă triunghiulară de oţel cu mâner de lemn, folosită la netezit sau la răzuit tencuiala, chitul etc. – Din germ. Spachtel. Trimis de LauraGellner, 02.05.2004. Sursa: DEX 98 şpáclu s. n. (sil. clu) … Dicționar Român
şpăcluit — ŞPĂCLUÍT, Ă, şpăcluiţi, te, adj. Răzuit, netezit cu şpaclul. – v. şpăclui. Trimis de LauraGellner, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 … Dicționar Român
