cuţitoaie

cuţitoaie
CUŢITOÁIE, cuţitoaie, s.f. 1. Instrument format dintr-o lamă ascuţită de oţel (cu două mânere la capete), folosit în tâmplărie, dogărie, tăbăcărie etc. pentru cioplit, curăţat, îndreptat, răzuit. 2. Unealtă tăietoare de oţel având o lamă plană sau curbă, prevăzută cu un mâner, folosită de potcovar pentru îndreptarea şi curăţirea copitelor. [pr.: -toa-ie] – Cuţit + suf. -oaie.
Trimis de gudovan, 30.09.2008. Sursa: DEX '98

CUŢITOÁIE s. (tehn.) 1. cioplitoare, (Transilv. şi Ban.) mezdrea, sinălău. (cuţitoaie dulgherului, a tâmplarului.) 2. cioplitor, (reg.) scoabă, teslă. (Cu cuţitoaie potcovarul curăţă copita calului.)
Trimis de siveco, 05.08.2004. Sursa: Sinonime

CUŢITOÁIE s. v. zvârlugă.
Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime

cuţitoáie s. f., art. cuţitoáia, g.-d. art. cuţitoáiei; pl. cuţitoáie
Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic

CUŢITOÁIE cuţitoaie f. Instrument format dintr-o lamă de oţel cu două mânere, folosit (de tâmplari, dogari, tăbăcari etc.) la cioplit sau la răzuit. [Sil. -toa-ie] /cuţit + suf. cuţitoaieoaie
Trimis de siveco, 09.10.2006. Sursa: NODEX

Dicționar Român. 2013.

Игры ⚽ Поможем написать реферат

Look at other dictionaries:

  • cioplitor — CIOPLITÓR, OÁRE, cioplitori, oare, subst. 1. s.m. şi f. Persoană care ciopleşte, care se ocupă cu cioplitul. 2. s.n. Rindea cu talpa curbă; p. ext. cuţitoaie. 3. s.n. Unealtă cu care potcovarul curăţă copita calului. – Ciopli + suf. tor. Trimis… …   Dicționar Român

  • cioplitoare — CIOPLITOÁRE s. v. cuţitoaie. Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime  cioplitoáre (persoană) s. f. (sil. pli ), g. d. art. cioplitoárei; pl. cioplitoáre Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic  cioplitoáre (instrument) s …   Dicționar Român

  • clavitură — clavitúră s.f. (reg.) lemn de molid tăiat scurt şi despicat cu cuţitoaie pentru doage de doniţă; boc, boci, cloţ, clept, şpan. Trimis de blaurb, 14.04.2006. Sursa: DAR …   Dicționar Român

  • copârtău — copârtău, copârtáie, s.n. (reg.) cuţitoaie cu care se rad pieile de păr. Trimis de blaurb, 23.04.2006. Sursa: DAR …   Dicționar Român

  • cuţit — CUŢÍT, cuţite, s.n. 1. Instrument de tăiat, format dintr o lamă metalică şi dintr un mâner, având numeroase şi variate întrebuinţări în gospodărie, în atelier etc. ♢ expr. A avea pâinea şi cuţitul (în mână) = a avea la îndemână toată puterea,… …   Dicționar Român

  • mezdrea — MEZDREÁ s. v. cioplitoare, cuţitoaie. Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime …   Dicționar Român

  • mezdreală — MEZDREÁLĂ, mezdrele, s.f. (reg.) Cuţitoaie. – Din mezdri + suf. eală. Trimis de gall, 10.04.2008. Sursa: DLRM …   Dicționar Român

  • scoabă — SCOÁBĂ, scoabe, s.f. 1. Piesă metalică formată dintr o bară cu capetele îndoite în unghi drept şi ascuţite la vârf, folosită mai ales în construcţii provizorii, pentru a fixa între ele piese de lemn. ♦ (pop. şi fam.) Epitet depreciativ pentru o… …   Dicționar Român

  • scăuniş — SCĂUNÍŞ s. v. pod. Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime  scăuníş, scăuníşuri, s.n. (reg.) 1. (în forma: scamniş) scaun pe care se stă la războiul de ţesut. 2. (în forma: scamniş) piesă a scaunului de tras la cuţitoaie, formată dintr o… …   Dicționar Român

  • sinălău — SINĂLẮU, sinălaie, s.n. (reg.) Cuţit gros, puţin încovoiat, prevăzut cu două mânere, cu care tăbăcarii curăţă părul de pe piei. – Din magh. szinelö. Trimis de IoanSoleriu, 24.07.2004. Sursa: DEX 98  SINĂLĂU s. v. cioplitoare, cuţitoaie. Trimis… …   Dicționar Român

Share the article and excerpts

Direct link
… Do a right-click on the link above
and select “Copy Link”