- răsunet
- RĂSÚNET, răsunete, s.n. 1. Sunet puternic (prelungit prin ecou); p. gener. sunet; zgomot. ♦ Ecou. ♦ Ton2, timbru, rezonanţă. 2. fig. Impresia puternică pe care o face un lucru asupra oamenilor, interes profund şi larg pe care îl deşteaptă un eveniment. – Răsuna + suf. -et.Trimis de RACAI, 22.11.2003. Sursa: DEX '98RĂSÚNET s. 1. v. ecou. 2. v. rezonanţă. 3. (fig.) ecou, rezonanţă, (înv. fig.) sunet. (A avut vreun răsunet în opinia publică acţiunea lor?)Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: SinonimeRĂSÚNET s. v. vâlvă.Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonimerăsúnet s. n., pl. răsúneteTrimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortograficRĂSÚNET răsunete n. 1) Sunet auzit la distanţă şi prelungit prin ecou. răsunetul împuşcăturilor. 2) pop. Proprietate a unor spaţii închise de a intensifica şi de a prelungi sunetele; rezonanţă. 3) fig. Efect produs de ceva asupra cuiva; impresie deosebită; ecou; rezonanţă. A avut vreun răsunet acţiunea lor? ♢ A avea (sau a găsi) răsunet a trezi interes; a face impresie. /a răsuna + suf. răsunetetTrimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX
Dicționar Român. 2013.