răsunător

răsunător
RĂSUNĂTÓR, -OÁRE, răsunători, -oare, adj. (Adesea adverbial) Care sună puternic şi prelung; care se aude de (sau până) departe. ♦ (Despre spaţii) În care se împrăştie sau se concentrează zgomote, sunete. ♦ fig. Care produce uimire, care impresionează puternic; care este de mare efect; extrem de mare. – Răsuna + suf. -ător.
Trimis de LauraGellner, 13.09.2007. Sursa: DEX '98

RĂSUNĂTÓR adj. 1. v. puternic. 2. v. sonor.
Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime

RĂSUNĂTÓR adj. v. strălucit, strălucitor.
Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime

răsunătór adj. m., pl. răsunătóri; f. sg. şi pl. răsunătoáre
Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic

RĂSUNĂTÓR1 adv. Cu răsunet. / a răsuna + suf. răsunătorător
Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX

RĂSUNĂT//ÓR2 răsunătoroáre (răsunătoróri, răsunătoroáre) 1) Care răsună; rezonant. Cu glas răsunător. 2) (de-spre spaţii) Care măreşte intensitatea şi durata sunetului. 3) fig. Care are mare răsunet; care produce o impresie puternică; care are rezonanţă. Succes răsunător. / a răsuna + suf. răsunătorător
Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX

Dicționar Român. 2013.

Игры ⚽ Поможем написать реферат

Look at other dictionaries:

  • eclatant — ECLATÁNT, Ă, eclatanţi, te, adj. (Franţuzism) Care impresionează puternic, care produce vâlvă; răsunător. – Din fr. éclatant. Trimis de laurap, 13.09.2007. Sursa: DEX 98  ECLATÁNT adj. v. strălucit, strălucitor. Trimis de siveco, 13.09.2007.… …   Dicționar Român

  • sonor — SONÓR, Ă, sonori, e, adj. 1. Care produce, prin vibrare, sunete (puternice); care răsună sau face să răsune. 2. (Adesea adverbial) Care are un sunet plăcut, armonios (şi pătrunzător). 3. Care amplifică sunetele, care are rezonanţă. 4. (Despre… …   Dicționar Român

  • rezonant — REZONÁNT, Ă, rezonanţi, te, adj. (Despre corpuri sau sisteme fizice) Capabil să intre în rezonanţă. – Din fr. résonnant. Trimis de IoanSoleriu, 08.07.2004. Sursa: DEX 98  rezonánt adj. m., pl. rezonánţi; f. sg. rezonántă …   Dicționar Român

  • tunet — TÚNET, tunete, s.n. 1. Zgomot puternic care însoţeşte o descărcare electrică atmosferică (fulger sau trăsnet). ♦ (Rar) Trăsnet. 2. fig. Zgomot puternic, răsunător. – lat. tonitrum (după sunet). Trimis de ana zecheru, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 … …   Dicționar Român

  • aui — AUÍ, pers. 3 auiéşte, vb. IV. intranz. A răsuna prelung, a hăuli. [var.: hăuí vb. IV] – Formaţie onomatopeică. Trimis de gall, 13.09.2007. Sursa: DEX 98  AUÍ vb. v. răsuna. Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa …   Dicționar Român

  • bubui — BUBUÍ, pers. 3 búbuie, vb. IV. intranz. (Despre tunete; p. ext. despre arme de foc sau alte surse de zgomot) A produce un zgomot înfundat şi puternic, adesea repetat (prin ecou) la intervale scurte. – Formaţie onomatopeică. Trimis de valeriu,… …   Dicționar Român

  • chiot — CHÍOT, chiote, s.n. Strigăt puternic, răsunător, prelung (care exprimă bucurie, izbândă etc., care serveşte ca chemare, ca îndemn etc.). – Din chiu. Trimis de valeriu, 03.12.2006. Sursa: DEX 98  CHÍOT s. chiu, chiuit, chiuitură, hăulire, hăulit …   Dicționar Român

  • cinel — CINÉL1 interj. (Adesea repetat) Formulă cu care încep unele ghicitori. – cf. c i m i l i. Trimis de hai, 13.05.2004. Sursa: DEX 98  CINÉL2, cinele, s.n. (muz.) Cimbal. – Din it. cinelli. Trimis de hai, 13.05.2004. Sursa: DEX 98  cinél s …   Dicționar Român

  • clamoros — CLAMORÓS, OÁSĂ, clamoroşi, oase, adj. (livr.) Zgomotos; răsunător; deznădăjduit. – Din it. clamoroso. Trimis de hai, 21.05.2004. Sursa: DEX 98  clamorós adj. m., pl. clamoróşi; f. sg …   Dicționar Român

  • clocotitor — CLOCOTITÓR, OÁRE, clocotitori, oare, adj. 1. (Despre lichide sau materii lichefiate) Care clocoteşte; fierbinte. ♦ (Despre mase de apă) Agitat şi zgomotos. 2. fig. (Despre sentimente, pasiuni, gânduri) Aprins, gata să se dezlănţuie. 3. fig.… …   Dicționar Român

Share the article and excerpts

Direct link
… Do a right-click on the link above
and select “Copy Link”