- sonor
- SONÓR, -Ă, sonori, -e, adj. 1. Care produce, prin vibrare, sunete (puternice); care răsună sau face să răsune. 2. (Adesea adverbial) Care are un sunet plăcut, armonios (şi pătrunzător). 3. Care amplifică sunetele, care are rezonanţă. 4. (Despre consoane) Care este rostit prin vibrarea coardelor vocale, glota fiind închisă; fonic. 5. (Despre filme cinematografice) Însoţit de vorbire şi de muzică. ♦ (Substantivat, n.) Partea sonoră (5) a unui film cinematografic sau de televiziune. 6. fig. Important, cu răsunet, renumit; p. ext. pretenţios, emfatic. – Din fr. sonore, lat. sonorus.Trimis de LauraGellner, 13.09.2007. Sursa: DEX '98Sonor ≠ mut, surdTrimis de siveco, 03.08.2004. Sursa: AntonimePISTĂ SONÓRĂ s. v. coloană sonoră.Trimis de siveco, 05.08.2004. Sursa: SinonimeSONÓR adj. 1. sonic. (Tub sonor.) 2. vorbit, vorbitor. (Film sonor.) 3. (fon.) fonic. (Consoană sonor.) 4. v. ar-monios. 5. intens, puternic, răsunător. (Dangătul sonor al clopotului.)Trimis de siveco, 04.01.2008. Sursa: Sinonimesonór adj. m., pl. sonóri; f. sg. sonóră, pl. sonóreTrimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortograficSONÓR sonoră (sonori, sonore) 1) Care produce sunete; care răsună. Metal sonor. 2) Care are un sunet armonios şi pătrunzător. Voce sonoră. 3) Care amplifică şi propagă sunetele; cu rezonanţă bună. Sală sonoră. Spaţiu sonor. 4) Care ţine de sunete sau de senzaţiile auditive; de natura sunetului. Vibraţie sonoră. Undă sonoră. 5) (despre consoane) Care se articulează cu participarea coardelor vocale. 6) (despre filme) Care este însoţit de vorbire şi muzică. 7) fig. Care se bucură de nume bun; cu renume; renumit. /<fr. sonoreTrimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEXSONÓR, -Ă adj. 1. Care produce sunete. ♦ Care are un sunet frumos, plăcut; răsunător, plin, puternic. 2. Care propagă, care amplifică sunetele. 3. (Despre consoane) Care se produce prin vibrarea coardelor vocale. 4. (Despre filme) Însoţit de vorbire şi de muzică. [cf. fr. sonore, lat. sonorus].Trimis de LauraGellner, 26.04.2007. Sursa: DNSONÓR, -Ă I. adj. 1. care produce sunete. ♢ care are un sunet frumos, plăcut; răsunător, plin, puternic. 2. care propagă, amplifică sunetele. 3. (despre consoane) care se produce prin vibrarea coardelor vocale. 4. (despre filme) însoţit de vorbire şi de muzică. II. s. n. partea sonoră a unui film. (< fr. sonore, lat. sonorus)Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDN
Dicționar Român. 2013.