rezonanţă

rezonanţă
REZONÁNŢĂ, rezonanţe, s.f. 1. Proprietate a unor corpuri sau a unor încăperi de a intensifica şi a prelungi sunetele; răsunet. 2. Stare de vibraţie în care se găseşte un corp sau un sistem fizic când asupra lui se exercită o acţiune exterioară periodică, cu o frecvenţă egală ori apropiată cu frecvenţa proprie vibraţiei corpului sau a sistemului. ♢ Cutie de rezonanţă = cavitate al cărei volum de aer este capabil să oscileze şi să amplifice sunete. 3. (med.) Tulburare de gândire la schizofrenici, caracterizată prin înlocuirea legăturilor de fond ale acţiunilor prin relaţii verbale, de obicei făcute după asonanţă, rimă sau localizare în timp sau spaţiu. – Din fr. résonance.
Trimis de RACAI, 22.11.2003. Sursa: DEX '98

REZONÁNŢĂ s. răsunet, sonoritate, timbru, ton. (rezonanţă unui flaut.)
Trimis de siveco, 05.08.2004. Sursa: Sinonime

REZONÁNŢĂ s. v. răsunet.
Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime

rezonánţă s. f., g.-d. art. rezonánţei; pl. rezonánţe
Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic

REZONÁNŢ//Ă rezonanţăe f. 1) Proprietate a unor obiecte de a intensifica şi de a prelungi sunetele. Cutie de rezonanţă. 2) fiz. Fenomen de apariţie a oscilaţiilor sub acţiunea altor oscilaţii de (aproape) aceeaşi frecvenţă. rezonanţă mecanică. 3) fig. Efect produs de un eveniment, fapt etc. asupra cuiva; răsunet; ecou. /<fr. résonnance
Trimis de siveco, 18.01.2009. Sursa: NODEX

REZONÁNŢĂ s.f. 1. Fenomen care se produce când un corp de dimensiuni mari poate fi făcut să vibreze sub acţiunea unei forţe aplicate la intervale regulate. ♦ Proprietate a unor corpuri, a unor încăperi etc. de a întări şi prelungi sunetele. ♢ Cutie de rezonanţă = cutie care produce rezonanţa unui instrument cu coarde. 2. Creştere puternică a secţiunii eficace a unei reacţii nucleare pentru anumite valori ale energiei particulei-proiectil. 3. Teoria rezonanţei = concepţie reprezentând o dezvoltare a teoriei mezomeriei, care stabileşte, cu ajutorul unor metode ale mecanicii cuantice, structura particulelor chimice. 4. Ecou, răspuns, rezultat. [cf. lat. resonantia, fr. résonance, it. risonanza].
Trimis de LauraGellner, 08.06.2005. Sursa: DN

REZONÁNŢĂ s. f. 1. fenomen care se produce când un corp de dimensiuni mari poate fi făcut să vibreze sub acţiunea unei forţe aplicate la intervale regulate; proprietate a unor corpuri sau încăperi de a întări şi prelungi sunetele. o cutie de rezonanţă = cutie care produce rezonanţa unui instrument cu coarde. 2. creştere puternică a secţiunii eficace a unei reacţii nucleare pentru anumite valori ale energiei particulei-proiectil. 3. (chim.) teorie a mezomeriei, potrivit căreia structura reală a unei particule chimice este un fenomen dinamic ce presupune un tip special de mişcare oscilatorie a electronilor de valenţă. 4. (fig.) ecou, rezultat, răsunet. 5. (lingv.) timbru (II). (< fr. résonance)
Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDN

Dicționar Român. 2013.

Игры ⚽ Поможем написать реферат

Look at other dictionaries:

  • rezonánţã — s. f., g. d. art. rezonánţei; pl. rezonánţe …   Romanian orthography

  • rezonant — REZONÁNT, Ă, rezonanţi, te, adj. (Despre corpuri sau sisteme fizice) Capabil să intre în rezonanţă. – Din fr. résonnant. Trimis de IoanSoleriu, 08.07.2004. Sursa: DEX 98  rezonánt adj. m., pl. rezonánţi; f. sg. rezonántă …   Dicționar Român

  • rezonator — REZONATÓR, rezonatoare, s.n. Aparat sau sistem fizic capabil să intre în rezonanţă (2) când se găseşte într un câmp de forţe periodice, datorită unui izvor de oscilaţii. – Din fr. résonateur. Trimis de IoanSoleriu, 08.07.2004. Sursa: DEX 98 … …   Dicționar Român

  • răsunet — RĂSÚNET, răsunete, s.n. 1. Sunet puternic (prelungit prin ecou); p. gener. sunet; zgomot. ♦ Ecou. ♦ Ton2, timbru, rezonanţă. 2. fig. Impresia puternică pe care o face un lucru asupra oamenilor, interes profund şi larg pe care îl deşteaptă un… …   Dicționar Român

  • balalaică — BALALÁICĂ, balalaici, s.f. Instrument muzical cu trei coarde şi cutie de rezonanţă triunghiulară. – Din rus. balalaika. Trimis de paula, 09.03.2002. Sursa: DEX 98  balaláică s. f., g. d. art. balaláicii; pl. balaláici Trimis de siveco,… …   Dicționar Român

  • banjo — BANJÓ, banjouri, s.n. Instrument muzical asemănător cu mandolina, cu cinci până la nouă coarde şi cu partea superioară a cutiei de rezonanţă formată dintr o piele întinsă. – Din fr. banjo. Trimis de paula, 16.03.2002. Sursa: DEX 98  banjó s. n …   Dicționar Român

  • mat — MAT1 s.n. Situaţie în cadrul unei partide de şah în care regele uneia dintre părţi, fiind atacat, este pus în imposibilitate de a mai fi apărat, determinându se astfel sfârşitul partidei. ♢ expr. A face (pe cineva) mat = a învinge (categoric) pe… …   Dicționar Român

  • sonoritate — SONORITÁTE, sonorităţi, s.f. 1. Însuşirea de a fi sonor. ♦ Muzicalitate. ♦ Sunet sau grup de sunete (caracteristice); nuanţă. 2. Proprietate a unor corpuri de a propaga şi de a amplifica sunetele; rezonanţă. – Din fr. sonorité, lat. sonoritas,… …   Dicționar Român

  • vibrafon — VIBRAFÓN, vibrafoane, s.n. Instrument muzical de percuţie asemănător cu xilofonul, în care sunetele produse de nişte lame metalice sunt prelungite cu ajutorul unor tuburi de rezonanţă. – Din fr. vibraphone. Trimis de ana zecheru, 13.09.2007.… …   Dicționar Român

  • bronhofonie — BRONHOFONÍE s.f. Rezonanţă puternică a vocii şi a respiraţiei la bolnavii de pneumonie, bronşită, astmă etc. – Din fr. bronchophonie. Trimis de valeriu, 13.09.2007. Sursa: DEX 98  bronhofoníe s. f. → fonie Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa:… …   Dicționar Român

Share the article and excerpts

Direct link
… Do a right-click on the link above
and select “Copy Link”