- rezonator
- REZONATÓR, rezonatoare, s.n. Aparat sau sistem fizic capabil să intre în rezonanţă (2) când se găseşte într-un câmp de forţe periodice, datorită unui izvor de oscilaţii. – Din fr. résonateur.Trimis de IoanSoleriu, 08.07.2004. Sursa: DEX '98rezonatór s. n., pl. rezonatoáreTrimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortograficREZONAT//ÓR rezonatoroáre n. 1) Aparat sau dispozitiv care poate produce fenomenul de rezonanţă. 2) Cavitate anatomică în care se articulează sunetele vorbirii. /<fr. résonateurTrimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEXREZONATÓR s.n. 1. Aparat care serveşte la analiza sunetului şi care poate întări sunetele. ♦ Dispozitiv care indică existenţa fenomenului de rezonanţă. 2. Cavitate în care se formează sunetele rostite de om. [pl. -oare, (s.m.) -ori. / cf. fr. résonateur].Trimis de LauraGellner, 13.09.2007. Sursa: DNREZONATÓR, -OÁRE I. adj. 1. care face să sune. o organ rezonator = organ în formă de pungă, sub coardele vocale superioare la maimuţele antropide şi la animale rumegătoare, care amplifică sunetele emise de acestea. 2. (fig.) care oferă o imagine amplificată a realităţii. II. s. n. 1. sistem fizic, corp etc. capabil să amplifice oscilaţii prin rezonanţă. ♢ dispozitiv care indică existenţa fenomenului de rezonanţă. 2. parte a cavităţii bucale sau nazale care participă la emiterea sunetelor. (< fr. résonateur)Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDN
Dicționar Român. 2013.