răsuna

RĂSUNÁ, pers. 3 răsúnă, vb. I. intranz. 1. A produce un sunet în mod repetat şi prelung, a suna tare, a se auzi până departe (sau de departe). 2. A se umple de sunete puternice; a vui. 3. fig. A da impresia că se mai aude, deşi vibraţiile au încetat; a produce rezonanţă în sufletul cuiva, a avea ecou în inima cuiva. – lat. resonare.

Trimis de LauraGellner, 13.09.2007. Sursa: DEX '98



RĂSUNÁ vb. 1. a aui, a hăui, a hăuli, a hui, a vui, (fig.) a clocoti. (Valea răsuna de glasurí.) 2. a răpăi, a vui. (Sala răsuna de aplauze.) 3. v. suna.

Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime



RĂSUNÁ vb. v. vibra.

Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime



răsuná vb., ind. prez. 3 sg. şi pl. răsúnă

Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic



A RĂSUNÁ pers. 3 răsúnă intranz. 1) A se auzi sunând tare şi prelung. Răsună valea de glasuri. 2) (despre o încăpere, un loc întins etc.) A se umple de sunete puternice şi prelungite; a vui. Sala răsună de aplauze. 3) fig. (despre sunete, vorbe, strigăte etc.) A face impresia că se mai aude. /<lat. resonare

Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: NODEX