rărunchi

rărunchi
RĂRÚNCHI, rărunchi, s.m. (pop.) 1. Rinichi. ♢ expr. A avea seu la rărunchi = a fi om cu avere. A ofta din rărunchi = a ofta din adâncul sufletului. 2. Interiorul trupului omenesc (considerat ca sediu al vitalităţii, al sensibilităţii); p. ext. miezul, mijlocul unui lucru. – lat. renunculus.
Trimis de claudia, 04.08.2008. Sursa: DEX '98

RĂRÚNCHI s. v. boglar, piciorul-cocoşului, rinichi, şale, untişor.
Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime

rărúnchi s. m., pl. rărúnchi
Trimis de siveco, 07.01.2008. Sursa: Dicţionar ortografic

RĂRÚNCHI rărunchi m. 1) pop. (la om şi la animalele superioare) Organ-pereche al aparatului urinar, situat (simetric) în regiunea lombară; rinichi. ♢ A avea seu la rărunchi a fi înstărit. 2) Parte interioară a corpului omenesc considerată ca centru al vitalităţii sau sensibilităţii. ♢ A ofta din rărunchi a ofta din greu. /<lat. renunculus
Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX

rărúnchi (rărúnchi), s.m. – 1. Rinichi. – 2. Măruntaie. – var. răruchi, rănunchi. lat. *rĕnŭncŭlus (Puşcariu 1439; REW 7213), cf. sicil. ranuggiu, engad. nirunkel. Fonetic s-a confundat cu rărunchi, s.m. (plantă, Ranunculus pedatus, R. aureus), din lat. ranŭncŭlus (Candrea). cf. rinichi.
Trimis de blaurb, 14.11.2008. Sursa: DER

Dicționar Român. 2013.

Игры ⚽ Нужен реферат?

Look at other dictionaries:

  • rãrúnchi — s. m., pl. rãrúnchi …   Romanian orthography

  • rinichi — RINÍCHI, rinichi, s.m. Fiecare dintre cele două organe interne ale omului şi ale animalelor superioare, care secretează şi excretează urina şi care sunt situate în regiunea lombară, în afara cavităţii peritoneale, de fiecare parte a coloanei… …   Dicționar Român

  • boglar — BOGLÁR s. (bot.; Ranunculus sceleratus) (reg.) rărunchi, rânzişoară. Trimis de siveco, 05.08.2004. Sursa: Sinonime  BOGLÁR s. v. gălbenele, piciorul cocoşului. Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime  boglár s. m. (sil. glar), pl. boglári …   Dicționar Român

  • iie — iíe, iii, iiuri, s.f. şi n. (înv.) 1. Moalele burţii la vite; flămânzare, deşert, stinghie. 2. Pielea care atârnă sub burta boului; guşă, salbă. 3. (la om) Măruntaie, cimţ, rărunchi, viscere. 4. Chişiţa calului. Trimis de claudia, 12.03.2009.… …   Dicționar Român

  • picior — PICIÓR, picioare, s.n. 1. Fiecare dintre cele două membre inferioare ale corpului omenesc, de la şold până la vârful degetelor, şi fiecare dintre membrele celorlalte vieţuitoare, care servesc la susţinerea corpului şi la deplasarea în spaţiu. ♢… …   Dicționar Român

  • rânzişoară — RÂNZIŞOÁRĂ s. v. boglar, coada vacii, cre ţuşcă. Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime  rânzişoáră2 s.f. (reg.) floare broştească; rărunchi. Trimis de blaurb, 13.09.2007. Sursa: DAR …   Dicționar Român

  • seu — s.n. Grăsime animală obţinută din ţesuturile grase ale bovinelor, ovinelor şi cabalinelor, întrebuinţată în industrie şi, mai rar, în alimentaţie. ♦ fig. Avere, bogăţie, bunăstare personală. ♢ expr. A trăi din seul său = a trăi numai din ceea ce… …   Dicționar Român

  • untişor — UNTIŞÓR, untişori, s.m. (bot.) 1. Mică plantă erbacee cu flori galben aurii, cu frunzele în formă de inimă, groase şi lucioase, care se consumă ca salată; grâuşor, sălăţea (Ranunculus ficaria). 2. (reg.) Untul vacii. – Unt + suf. işor. Trimis de… …   Dicționar Român

  • şale — ŞÁLE s.f. pl. 1. Partea spinării din jurul regiunii lombare a coloanei vertebrale, la om. 2. Partea din mijlocul spinării, la unele animale; locul unde stă şaua pe cal. – lat. sella Trimis de LauraGellner, 26.04.2004. Sursa: DEX 98  ŞÁLE s. pl.… …   Dicționar Român

Share the article and excerpts

Direct link
… Do a right-click on the link above
and select “Copy Link”