- iie
- iíe, iii, iiuri, s.f. şi n. (înv.) 1. Moalele burţii la vite; flămânzare, deşert, stinghie. 2. Pielea care atârnă sub burta boului; guşă, salbă. 3. (la om) Măruntaie, cimţ, rărunchi, viscere. 4. Chişiţa calului.Trimis de claudia, 12.03.2009. Sursa: DARíie (-íi), s.f. – 1. Parte inferioară a pîntecelui. – 2. La cai, chişiţă. – var. ie. Mr. ile. lat. ῑlia (Puşcariu 773; Candrea-Dens., 816; REW 4260; DAR), cf. alb. ijë, v. fr. illes. Pentru semantism cf. sensurile sp. empeine. Cuvînt rar, aproape uitat, fără îndoială din raţiuni de omonimie.Trimis de blaurb, 24.10.2008. Sursa: DERíie (-íi), s.f. – Bluză ţărănească, un fel de cămaşă din pînză de in, cu pieptul brodat în şiruri colorate. – var. ie. lat. lῑnea "de pînză" (Cipariu, gram., 90; Densusianu, Hlr., 158; Puşcariu 774; REW 5064; DAR), cf. alb. ljinë (Philippide, II, 644), sard. lindza (Wagner 109), fr. linge.Trimis de blaurb, 10.12.2007. Sursa: DER
Dicționar Român. 2013.