seu

SEU s.n. Grăsime animală obţinută din ţesuturile grase ale bovinelor, ovinelor şi cabalinelor, întrebuinţată în industrie şi, mai rar, în alimentaţie. ♦ fig. Avere, bogăţie, bunăstare personală. ♢ expr. A trăi din seul său = a trăi numai din ceea ce a agonisit singur; a trăi din resurse proprii. A face (sau a prinde) seu = a se îmbogăţi. A pune (sau a prinde etc.) seu = a se îngrăşa. A avea seu la rărunchi = a fi înstărit, a avea avere; a-i merge foarte bine. – lat. sebum.

Trimis de RACAI, 13.09.2007. Sursa: DEX '98



SEU s. v. avere, avut, avuţie, bogăţie, bun, mijloace, situaţie, stare.

Trimis de siveco, 09.01.2008. Sursa: Sinonime



seu s. n., art. séul; pl. séuri

Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic



SEU seuuri n. Grăsime de animale rumegătoare, folosită mai ales în industrie. seu de oaie. ♢ A avea seu a avea o situaţie materială bună; a fi înstărit. A prinde la seu (sau a face seu) a deveni avut. /<lat. sebum

Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX



seu (-uri), s.n. – Grăsime animală. – Mr., megl. seu, istr. sew. lat. sēbum (Diez, I, 382; Puşcariu 1553; REW 7762), cf. it. sego, logud., prov., cat. seu, v. fr. siu (› fr. suif), sp., port. sebo. – Der. soios, adj. (cu seu, murdar, gras), în loc de *seuios; soi (var. soaie), s.n. şi f. (jeg, grăsime, murdărie), formaţie regresivă (după Tiktin, legat de zoaie; după Giuglea, LL, II, 53, din lat. suillus "purcel"); soi, vb. (a murdări, a unge). cf. soili.

Trimis de blaurb, 07.12.2008. Sursa: DER