Dicționar Român. 2013.
rejecţie — rejécţie s. f., pl. rejécţii Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic REJÉCŢIE s.f. (Liv.) Dare înapoi; (spec.) readucere a conţinutului ruminal în cavitatea bucală de către animal pentru a fi rumegat. [< fr. réjection].… … Dicționar Român
rumegător — RUMEGĂTÓR, OÁRE, rumegători, oare, adj., s.f. 1. adj. (Despre animale) Care rumegă (1). 2. s.f. (La pl.) Subordin de mamifere având conformaţia dinţilor şi stomacul (compus din mai multe camere) adaptate pentru rumegare; (şi la sg.) animal care… … Dicționar Român
ruminaţie — RUMINÁŢIE, ruminaţii, s.f. (Rar) Rumegare. – Din fr. rumination, lat. ruminatio. Trimis de LauraGellner, 08.07.2004. Sursa: DEX 98 RUMINÁŢIE s. v. rumegare, rumegat. Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime rumináţie s. f. (sil. ţi e) … Dicționar Român
nerumegat — NERUMEGÁT, Ă, nerumegaţi, te, adj. (fam.; despre cunoştinţe, idei etc.) Care nu a fost asimilat sau aprofundat. – Ne + rumegat. Trimis de LauraGellner, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 nerumegát adj. m., pl. nerumegáţi; f. sg. nerumegátă … Dicționar Român
rumega — RUMEGÁ, rúmeg, vb. I. 1. intranz. (Despre rumegătoare; la pers. 3) A mesteca a doua oară mâncarea întoarsă din stomac. 2. tranz. A mesteca ceva în gură; (depr (depreciativ).; despre oameni) a mânca mult şi încet. 3. tranz. fig. A medita pe… … Dicționar Român
rumegare — RUMEGÁRE, rumegări, s.f. Acţiunea de a rumega şi rezultatul ei. – v. rumega. Trimis de LauraGellner, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 RUMEGÁRE s. v. rumegat. Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime RUMEGÁRE s. v. mâncare. Trimis de siveco,… … Dicționar Român
rumegătură — RUMEGĂTÚRĂ, rumegături, s.f. 1. Ceea ce a fost rumegat (1), hrană rumegată. 2. Rumeguş. – Rumega + suf. ătură. Trimis de LauraGellner, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 RUMEGĂTÚRĂ s. rumeguş, (reg.) rugumaşcă, rumegătoare, tărâţar, tărâţă, (prin Munt.) … Dicționar Român
