Dicționar Român. 2013.
ruminaţie — RUMINÁŢIE, ruminaţii, s.f. (Rar) Rumegare. – Din fr. rumination, lat. ruminatio. Trimis de LauraGellner, 08.07.2004. Sursa: DEX 98 RUMINÁŢIE s. v. rumegare, rumegat. Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime rumináţie s. f. (sil. ţi e) … Dicționar Român
rumegător — RUMEGĂTÓR, OÁRE, rumegători, oare, adj., s.f. 1. adj. (Despre animale) Care rumegă (1). 2. s.f. (La pl.) Subordin de mamifere având conformaţia dinţilor şi stomacul (compus din mai multe camere) adaptate pentru rumegare; (şi la sg.) animal care… … Dicționar Român
foios — FOIÓS, OÁSĂ, foioşi, oase adj., s.n. 1. adj. (Despre arbori) Care are frunze late şi căzătoare şi face parte din încrengătura angiospermelor. ♦ (Substantivat, f. pl.) Denumire dată unor specii de arbori şi de arbuşti care au astfel de frunze. 2.… … Dicționar Român
mericism — MERICÍSM s.n. 1. Regurgitaţie anormală. 2. (La animale) Rumegare; ruminaţie. [< fr. mérycisme, cf. gr. merykomai – a rumega]. Trimis de LauraGellner, 05.06.2005. Sursa: DN MERICÍSM s. n. 1. regurgitaţie. 2. (la animale) ruminaţie. (< fr.… … Dicționar Român
mâncare — MÂNCÁRE, (2,3) mâncări, s.f. 1. Acţiunea de a mânca şi rezultatul ei. ♢ Poftă de mâncare = apetit. De mâncare sau de ale mâncării = hrană, alimente. ♢ loc. adj. De mâncare = comestibil. 2. (Abstract) Prânz; cină, masă. 3. (concr.) Ceea ce se… … Dicționar Român
rumegat — RUMEGÁT s. rumegare, (franţuzism) ruminaţie. (rumegatul vitelor.) Trimis de siveco, 05.08.2004. Sursa: Sinonime rumegát adj. m., pl. rumegáţi; f. sg. rumegátă, pl. rumegáte Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic … Dicționar Român
