Dicționar Român. 2013.
alb — ALB, Ă, albi, e, adj., subst. I. adj. 1. Care are culoarea zăpezii, a laptelui; (despre culori) ca zăpada, ca laptele. ♢ Carne albă = carne de pasăre sau de peşte. Hârtie (sau coadă) albă = hârtie care nu a fost scrisă. Rând alb = spaţiu nescris… … Dicționar Român
strănutătoare — STRĂNUTĂTOÁRE s. (bot.; Achillea cartilaginexa) (reg.) cănăcei (pl.), ciucurei (pl.), rotoţele albe (pl.), schinteiuţe albe (pl.) Trimis de siveco, 05.08.2004. Sursa: Sinonime STRĂNUTĂTOÁRE s. pl. v. rotoţele albe … Dicționar Român
bănuţ — BĂNÚŢ, bănuţi, s.m. 1. Diminutiv al lui ban1; monedă de valoare sau de dimensiune mică. ♦ (La pl.) Bani mulţi. 2. Germenul oului (fecundat). 3. Plantă erbacee cu flori mici şi rotunde, frumos colorate, dispuse în capitule; părăluţă, bănuţel… … Dicționar Român
iarbă — IÁRBĂ, (2) ierburi, s.f. 1. Nume generic dat plantelor erbacee, anuale sau perene, cu părţile aeriene verzi, subţiri şi mlădioase, folosite pentru hrana animalelor. ♢ expr. Paşte, murgule, iarbă verde = va trebui să aştepţi mult până ţi se va… … Dicționar Român
strănutător — strănutătór, strănutătoáre, adj., s.f. 1. (adj.; înv.) care strănută; care produce strănutatul. 2. (s.f.) numele a trei plante cu flori albe: scânteiuţe albe, rotoţele albe, coada şoricelului. Trimis de blaurb, 14.11.2008. Sursa: DAR … Dicționar Român
