- strănutător
- strănutătór, strănutătoáre, adj., s.f. 1. (adj.; înv.) care strănută; care produce strănutatul. 2. (s.f.) numele a trei plante cu flori albe: scânteiuţe-albe, rotoţele-albe, coada-şoricelului.Trimis de blaurb, 14.11.2008. Sursa: DAR
Dicționar Român. 2013.