Dicționar Român. 2013.
alb — ALB, Ă, albi, e, adj., subst. I. adj. 1. Care are culoarea zăpezii, a laptelui; (despre culori) ca zăpada, ca laptele. ♢ Carne albă = carne de pasăre sau de peşte. Hârtie (sau coadă) albă = hârtie care nu a fost scrisă. Rând alb = spaţiu nescris… … Dicționar Român
arsine — ARSÍNE s.f.pl. Nume dat unor compuşi organici (folosiţi ca gaze de luptă strănutătoare) care au arsenic în compoziţie. [< fr. arsines]. Trimis de LauraGellner, 10.11.2004. Sursa: DN … Dicționar Român
ciucurei — CIUCURÉI s. pl. v. strănutătoare. Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime … Dicționar Român
cănăcei — CĂNĂCÉI s. pl. v. strănutătoare. Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime … Dicționar Român
levizită — LEVIZÍTĂ s.f. Substanţă toxică cu acţiune vezicantă folosită ca gaz de luptă. – Din fr., engl. lewisite. Trimis de LauraGellner, 20.05.2004. Sursa: DEX 98 levizítă s. f. Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic LEVIZÍTĂ s.f.… … Dicționar Român
schânteiuţealbe — SCHÂNTEIUŢEÁLBE s. pl. v. strănutătoare. Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime … Dicționar Român
spânz — SPÂNZ, spânzi, s.m. Plantă erbacee toxică cu rizomul gros şi ramificat în numeroase fibre lungi, cu frunze palmate, cu florile roşii aplecate în jos, care se foloseşte în medicină (Helleborus purpurescens). [var.: (reg.) spânţ s.m.] – et. nec.… … Dicționar Român
strănutător — strănutătór, strănutătoáre, adj., s.f. 1. (adj.; înv.) care strănută; care produce strănutatul. 2. (s.f.) numele a trei plante cu flori albe: scânteiuţe albe, rotoţele albe, coada şoricelului. Trimis de blaurb, 14.11.2008. Sursa: DAR … Dicționar Român
