rihtui

rihtui: RIHTUÍ, rihtuiesc, vb.lV. tranz. A croi şi a îmbina prin cusături piesele de piele care compun obiectele de încălţăminte; a pune căptuşeala unei feţe croite. – Probabil din germ. richten.

Trimis de IoanSoleriu, 13.09.2007. Sursa: DEX '98

rihtuí vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. rihtuiésc, imperf. 3 sg. rihtuiá; conj. prez. 3 sg. şi pl. rihtuiáscă

Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic

A RIHTU//Í rihtuiiésc tranz. 1) (piese din piele) A potrivi, îmbinând prin cusături. 2) (feţe de încălţăminte) A înzestra cu căptuşeală. /<germ. richten

Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX

Игры ⚽ Нужен реферат?

rihtuí — vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. rihtuiésc, imperf. 3 sg. rihtuiá; conj. prez. 3 sg. şi pl. rihtuiáscã … Romanian orthography
rihtuire — RIHTUÍRE, rihtuiri, s.f. Acţiunea de a rihtui şi rezultatul ei. – v. rihtui. Trimis de IoanSoleriu, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 rihtuíre s. f., g. d. art. rihtuírii; pl. rihtuíri Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic … Dicționar Român
rihtuit — RIHTUÍT s.n. Faptul de a rihtui. – v. rihtui. Trimis de IoanSoleriu, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 rihtuít s. n. Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic … Dicționar Român
rihtuitor — RIHTUITÓR, OÁRE, rihtuitori, oare, s.m. şi f. Persoană care rihtuieşte. [pr.: tu i ] – Rihtui + suf. tor. Trimis de IoanSoleriu, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 rihtuitór s. m. (sil. tu i ), pl. rihtuitóri Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa … Dicționar Român

Academic Dictionaries and Encyclopedias