rihtuitor

RIHTUITÓR, -OÁRE, rihtuitori, -oare, s.m. şi f. Persoană care rihtuieşte. [pr.: -tu-i-] – Rihtui + suf. -tor.

Trimis de IoanSoleriu, 13.09.2007. Sursa: DEX '98



rihtuitór s. m. (sil. -tu-i-), pl. rihtuitóri

Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic



RIHTUIT//ÓR rihtuitoroáre (rihtuitoróri, rihtuitoroáre) m. şi f. Muncitor specializat în operaţii de rihtuire. [Sil. -tu-i-] /a rihtui + suf. rihtuitortor

Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX