- rihtuit
- RIHTUÍT s.n. Faptul de a rihtui. – v. rihtui.Trimis de IoanSoleriu, 13.09.2007. Sursa: DEX '98rihtuít s. n.Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic
Dicționar Român. 2013.
rihtuit
Look at other dictionaries:
rihtuitor — RIHTUITÓR, OÁRE, rihtuitori, oare, s.m. şi f. Persoană care rihtuieşte. [pr.: tu i ] – Rihtui + suf. tor. Trimis de IoanSoleriu, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 rihtuitór s. m. (sil. tu i ), pl. rihtuitóri Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa … Dicționar Român
