rihtuire

rihtuire
RIHTUÍRE, rihtuiri, s.f. Acţiunea de a rihtui şi rezultatul ei. – v. rihtui.
Trimis de IoanSoleriu, 13.09.2007. Sursa: DEX '98

rihtuíre s. f., g.-d. art. rihtuírii; pl. rihtuíri
Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic

Dicționar Român. 2013.

Игры ⚽ Нужна курсовая?

Look at other dictionaries:

  • rihtuitor — RIHTUITÓR, OÁRE, rihtuitori, oare, s.m. şi f. Persoană care rihtuieşte. [pr.: tu i ] – Rihtui + suf. tor. Trimis de IoanSoleriu, 13.09.2007. Sursa: DEX 98  rihtuitór s. m. (sil. tu i ), pl. rihtuitóri Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa …   Dicționar Român

Share the article and excerpts

Direct link
… Do a right-click on the link above
and select “Copy Link”