rezulta

rezulta
REZULTÁ, pers. 3 rezúltă, vb. I. intranz. A urma, a apărea ca o consecinţă logică; a decurge din..., a reieşi, a izvorî. ♦ (mat.; mai ales la calculele aritmetice) A avea drept rezultat; a ieşi, a da. – Din fr. résulter.
Trimis de IoanSoleriu, 08.07.2004. Sursa: DEX '98

REZULTÁ vb. 1. v. decurge. 2. a deriva, a proveni, (pop.) a se trage. (Multe consecinţe rezulta de aici.) 3. a însemna, a reieşi, a urma, (fig.) a se desprinde. (De aici nu rezulta că ...) 4. v. subînţelege. 5. a proveni, (înv., în Transilv.) a atârna. (Prostia lui rezulta de acolo că...)
Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime

rezultá vb., ind. prez. 3 sg. şi pl. rezúltă; conj. prez. 3 sg. şi pl. rezúlte
Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic

A REZULTÁ pers. 3 rezúltă tranz. A decurge în mod firesc; a urma; a reieşi. /<fr. résulter
Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX

REZULTÁ vb. I. intr. A apărea ca o consecinţă logică; a urma, a reieşi, a izvorî. ♦ (mat.) A ieşi, a rămâne (la o operaţie). [P.i. 3 rezúltă. / < fr. résulter].
Trimis de LauraGellner, 29.03.2007. Sursa: DN

REZULTÁ vb. intr. 1. a apărea ca o consecinţă logică; a urma, a reieşi, a izvorî. 2. (mat.) a ieşi, a rămâne (la o operaţie). (< fr. résulter)
Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDN

Dicționar Român. 2013.

Игры ⚽ Поможем написать реферат

Look at other dictionaries:

  • rezultá — vb., ind. prez. 3 sg. şi pl. rezúltã; conj. prez. 3 sg. şi pl. rezúlte …   Romanian orthography

  • rezultatas — rezultãtas sm. (2) DŽ padarinys, vaisius, pasekmė: Darbo, mokslo, tyrimų rezultãtai DŽ1. Pastangos be rezultãto DŽ1. Kai stengiamasi, dirbama organizuotai, tai rezultatai puikūs sp …   Dictionary of the Lithuanian Language

  • rezultatinis — rezultãtinis, ė adj. (1) žymintis rezultatą: Rezultatinę reikšmę turi tik priešdėliniai veiksmažodžiai LKGII22 …   Dictionary of the Lithuanian Language

  • decurge — DECÚRGE, pers. 3 decúrge, vb. III. intranz. 1. A urma, a rezulta din..., a şi avea izvorul în... 2. A se petrece, a se desfăşura. – De4 + curge (după fr. découler). Trimis de dante, 13.07.2004. Sursa: DEX 98  DECÚRGE vb. 1. a proveni, a reieşi,… …   Dicționar Român

  • proveni — PROVENÍ, provín, vb. IV. intranz. A se trage, a lua naştere, a rezulta din ceva sau de undeva, a şi avea obârşia, originea, provenienţa din... – Din fr. provenir. Trimis de oprocopiuc, 23.04.2004. Sursa: DEX 98  PROVENÍ vb. 1. a purcede, (înv.)… …   Dicționar Român

  • deriva — DERIVÁ, derív, vb. I. 1. intranz. (mai ales la pers. 3) A se trage, a proveni, a rezulta din... ♦ (lingv.) a) (Despre limbă, cuvinte şi sensul lor) A şi trage originea din...; (tranz.) a arăta provenienţa unui cuvânt din altul, b) (Despre cuvinte …   Dicționar Român

  • efect — EFÉCT, efecte, s.n. 1. Fenomen care rezultă în mod necesar dintr o anumită cauză, fiind într o legătură indestructibilă cu aceasta; rezultat, urmare, consecinţă. ♢ expr. A şi face efectul = a da un anumit rezultat, a avea consecinţa scontată. 2.… …   Dicționar Român

  • civil — CIVÍL, Ă, civili, e, adj. Care priveşte pe cetăţenii unui stat (cu excepţia militarilor şi a reprezentanţilor bisericii) sau care aparţine, este specific acestor cetăţeni; care se referă la raporturile juridice ale cetăţenilor între ei (cu… …   Dicționar Român

  • concluzie — CONCLÚZIE, concluzii, s.f. 1. Încheiere a unui şir de judecăţi; gândire dedusă dintr o serie de argumente sau constatări. ♦ Judecată nouă care rezultă din alte judecăţi date şi al cărei adevăr depinde de adevărul judecăţilor date. 2. Ultima parte …   Dicționar Român

  • consecinţă — CONSECÍNŢĂ, consecinţe, s.f. Rezultat al unei fapte, al unei acţiuni, al unui principiu; urmare. ♢ În consecinţă = a) (loc. conj.) prin urmare, deci; b) (loc. adv.) conform dispoziţiilor, situaţiei etc. – Din fr. conséquence, lat. consequentia.… …   Dicționar Român

Share the article and excerpts

Direct link
… Do a right-click on the link above
and select “Copy Link”