decurge

decurge
DECÚRGE, pers. 3 decúrge, vb. III. intranz. 1. A urma, a rezulta din..., a-şi avea izvorul în... 2. A se petrece, a se desfăşura. – De4 + curge (după fr. découler).
Trimis de dante, 13.07.2004. Sursa: DEX '98

DECÚRGE vb. 1. a proveni, a reieşi, a rezulta, a urma, (pop.) a purcede, a veni, (înv.) a curge. (O consecinţă care decurge din alta.) 2. v. desfăşura.
Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime

decúrge vb., ind. prez. 3 sg. decúrge
Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic

A DECÚRGE pers. 3 decúrge intranz. 1) A avea drept rezultat; a proveni; a rezulta; a reieşi. 2) (despre evenimente, acţiuni etc.) A avea loc (într-un anumit mod); a-şi urma cursul; a se desfăşura; a evolua. /de + a curge
Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX

DECÚRGE vb. III. intr. 1. A rezulta, a deriva... 2. A se desfăşura. [P.i. decúrg. / < de- + curge, după fr. découler, it. decorrere].
Trimis de LauraGellner, 13.09.2007. Sursa: DN

DECÚRGE vb. intr. 1. a rezulta din... 2. a se desfăşura. (după fr. découler)
Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDN

Dicționar Român. 2013.

Игры ⚽ Нужно сделать НИР?

Look at other dictionaries:

  • decúrge — vb., ind. prez. 3 sg. decúrge …   Romanian orthography

  • curge — CÚRGE, pers. 3 cúrge, vb. III. intranz. I. 1. (Despre ape) A se mişca necontenit în direcţia pantei. ♢ expr. A curge gârlă = a veni din belşug. Va curge multă apă pe gârlă (sau pe Dunăre) = va trece mult timp. Dacă (sau de) nu curge, pică = chiar …   Dicționar Român

  • desfăşura — DESFĂŞURÁ, desfăşór, vb. I. 1. tranz. A face ca un obiect să nu mai fie înfăşurat sau ghemuit, a desface, a întinde în toată lungimea sau suprafaţa. ♢ refl. Un sul de hârtie se desfăşoară. ♦ refl. (Despre unităţi militare) A trece la o formaţie… …   Dicționar Român

  • rezulta — REZULTÁ, pers. 3 rezúltă, vb. I. intranz. A urma, a apărea ca o consecinţă logică; a decurge din..., a reieşi, a izvorî. ♦ (mat.; mai ales la calculele aritmetice) A avea drept rezultat; a ieşi, a da. – Din fr. résulter. Trimis de IoanSoleriu, 08 …   Dicționar Român

  • aferent — AFERÉNT, Ă, aferenţi, te, adj. 1. Care este în legătură cu ceva, care depinde de ceva sau decurge din ceva. 2. (jur.) Care se cuvine sau revine cuiva. 3. (anat.; în sintagmele) Vase aferente = vase care se varsă în altele sau pătrund într un… …   Dicționar Român

  • cure — CÚRE vb. III v. curge. Trimis de ionel bufu, 13.09.2007. Sursa: DEX 98  CÚRE vb. v. alerga, curge, fugi, goni. Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime  cúre vb. III (înv.) 1. a alerga, a …   Dicționar Român

  • decurgere — decúrgere s. f., g. d. art. decúrgerii Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic  DECÚRGERE s.f. Faptul de a decurge. [< decurge]. Trimis de LauraGellner, 13.09.2007. Sursa: DN …   Dicționar Român

  • decurs — DECÚRS s.n. (Cu referire la o perioadă de timp, în loc. prep.) În decurs de... sau în decursul... = în curgerea..., pe durata..., în desfăşurarea... – v. decurge. Trimis de dante, 13.09.2007. Sursa: DEX 98  decúrs s. n. Trimis de siveco,… …   Dicționar Român

  • evolua — EVOLUÁ, evoluez, vb. I. intranz. 1. A trece printr o serie de transformări, prin diferite faze progresive, spre o treaptă superioară; a se dezvolta; a se transforma. ♦ A şi urma cursul; a se desfăşura. Boala evoluează normal. ♦ (Sport) A susţine… …   Dicționar Român

  • merge — MÉRGE, merg, vb. III. intranz. I. 1. A se mişca deplasându se dintr un loc în altul; a se deplasa, a umbla. ♦ (Despre nave sau alte obiecte plutitoare) A pluti. ♦ (Despre păsări, avioane etc.) A zbura. ♦ (fam.; despre mâncăruri şi băuturi) A… …   Dicționar Român

Share the article and excerpts

Direct link
… Do a right-click on the link above
and select “Copy Link”