concluzie

concluzie
CONCLÚZIE, concluzii, s.f. 1. Încheiere a unui şir de judecăţi; gândire dedusă dintr-o serie de argumente sau constatări. ♦ Judecată nouă care rezultă din alte judecăţi date şi al cărei adevăr depinde de adevărul judecăţilor date. 2. Ultima parte a unei expuneri sau a unei opere, care cuprinde rezultatele finale. ♢ expr. A trage concluziile = a rezuma ideile emise de participanţi în cadrul unei dezbateri şi a arăta consecinţele care se impun în legătură cu problemele dezbătute. 3. (mat.) Judecată care confirmă datele unei teoreme pe baza demonstraţiei. 4. (jur.; la pl.) Expunerile părţilor şi ale procurorului într-un proces. ♢ expr. A pune concluzii = a formula pe scurt acuzarea (sau apărarea) într-un proces. [var.: concluziúne s.f.] – Din fr. conclusion, lat conclusio, -onis.
Trimis de Joseph, 16.05.2004. Sursa: DEX '98

CONCLÚZIE s. 1. încheiere. (În concluzie, a spus ...) 2. v. învăţământ.
Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime

conclúzie s. f. (sil. -zi-e), art. conclúzia (sil. -zi-a), g.-d. art. conclúziei; pl. conclúzii, art. conclúziile (sil. -zi-i-)
Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic

CONCLÚZI//E concluziei f. 1) Consecinţă dedusă dintr-o serie de argumente sau de constatări; rezultat al unui raţionament; deducţie. A trage concluziea. 2) Parte finală a unei opere sau a unei expuneri, care cuprinde ideile esenţiale. ♢ În concluzie în încheiere; la sfârşit. [art. concluzia; G.-D. concluziei; Sil. -zi-e] /<fr. conclusion, lat. conclusio, concluzieonis
Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX

CONCLÚZIE s.f. 1. Gândire, judecată care rezultă dintr-un şir de constatări sau de argumente; încheiere. ♦ Ultima parte a unei expuneri. ♢ A trage concluzii = a rezuma ideile emise de participanţii la o dezbatere arătând consecinţele care se impun în urma celor discutate. 2. Judecată finală a unui silogism. ♦ Judecată care confirmă datele unei teoreme pe baza demonstraţiei. 3. (La pl.) Încheiere a unei chestiuni, făcută de o autoritate judiciară sau ministerială; aviz, propunere. ♢ A pune concluzii = a formula pe scurt acuzarea (sau apărarea) într-un proces. [gen. -iei, var. concluziune s.f. / cf. lat. conclusio, fr. conclusion, it. conclusione].
Trimis de LauraGellner, 09.04.2006. Sursa: DN

CONCLÚZIE s. f. 1. judecată care rezultă dintr-un şir de constatări sau argumente; încheiere. 2. ultima parte a unei expuneri, a unei opere. ♢ (muz.) ultima secţiune din expoziţia unei sonate. o a trage ĩi = a rezuma ideile emise de participanţii la o dezbatere. 3. judecată finală a unui silogism. 4. (mat.) parte din enunţul unei teoreme al cărei adevăr se deduce prin demonstraţie. 5. (pl.) încheiere a unei chestiuni făcută de o autoritate judiciară sau ministerială; aviz, propunere. o a pune ĩi = a formula pe scurt acuzarea (sau apărarea) într-un proces. (< fr. conclusion, lat. conclusio)
Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDN

Dicționar Român. 2013.

Игры ⚽ Поможем решить контрольную работу

Look at other dictionaries:

  • conclúzie — s. f. (sil. zi e), art. conclúzia (sil. zi a), g. d. art. conclúziei; pl. conclúzii, art. conclúziile (sil. zi i ) …   Romanian orthography

  • conclusiv — CONCLUSÍV, Ă, conclusivi, e, adj. Care constituie o concluzie, care conchide. ♢ (gram.) Propoziţie conclusivă = propoziţie care exprimă o concluzie. Conjuncţie conclusivă = conjuncţie care introduce o propoziţie conclusivă. [var.: concluzív, ă… …   Dicționar Român

  • conchide — CONCHÍDE, conchíd, vb. III. Tranz şi intranz. A trage o concluzie, a încheia o expunere, o cercetare etc. [Perf. s. conchisei, part. conchis] – Din lat. concludere (după închide). Trimis de Joseph, 16.05.2004. Sursa: DEX 98  CONCHÍDE vb. a… …   Dicționar Român

  • corolar — COROLÁR1, corolare, s.n. (mat.) Concluzie care derivă nemijlocit dintr o teoremă. ♦ Idee care decurge dintr o teorie, dintr o afirmaţie etc. – Din fr. corollaire, lat. corollarium. Trimis de IoanSoleriu, 21.08.2007. Sursa: DEX 98  COROLÁR2, Ă,… …   Dicționar Român

  • analiză — ANALÍZĂ, analize, s.f. 1. Metodă ştiinţifică de cercetare care se bazează pe studiul sistematic al fiecărui element în parte; examinarea amănunţită a unei probleme. ♢ expr. În ultimă analiză = în concluzie. 2. (chim.) Identificare, determinare a… …   Dicționar Român

  • concluziona — CONCLUZIONÁ, concluzionez, vb. I. intranz. 1. A trage concluzii. 2. (fam.) A încheia discuţia. [pr.: zi o ] – Din concluzie. Trimis de LauraGellner, 13.09.2007. Sursa: DEX 98  CONCLUZIONÁ vb. v. conchide, încheia, sfârşi. Trimis de sivec …   Dicționar Român

  • morală — MORÁLĂ, morale, s.f. 1. Ansamblul normelor de convieţuire, de comportare a oamenilor unii faţă de alţii şi faţă de colectivitate şi a căror încălcare nu este sancţionată de lege, ci de opinia publică; etică. ♦ Comportare (lăudabilă); moravuri. 2 …   Dicționar Român

  • act — ACT, acte, s.n. 1. Document eliberat, emis etc. de o autoritate prin care se arată un fapt, o obligaţie, identitatea cuiva etc. ♢ Act de acuzare = concluzie scrisă întocmită de organele judiciare spre a dovedi vinovăţia cuiva. 2. Manifestare a… …   Dicționar Român

  • concludent — CONCLUDÉNT, Ă, concludenţi, te, adj. (Adesea adverbial) Care convinge; convingător. ♦ Pe baza căruia se poate trage o concluzie. – Din lat. concludens, ntis. Trimis de Joseph, 16.05.2004. Sursa: DEX 98  Concludent ≠ neconcludent, neconvingător… …   Dicționar Român

  • deduce — DEDÚCE, dedúc, vb. III. tranz. A deriva, a desprinde o judecată particulară din alta generală sau un fapt din altul; a trage o concluzie, pe calea deducţiei, din două sau mai multe premise. – Din lat. deducere. cf. (pt. sens) fr. d é d u i r e.… …   Dicționar Român

Share the article and excerpts

Direct link
… Do a right-click on the link above
and select “Copy Link”