- analiză
- ANALÍZĂ, analize, s.f. 1. Metodă ştiinţifică de cercetare care se bazează pe studiul sistematic al fiecărui element în parte; examinarea amănunţită a unei probleme. ♢ expr. În ultimă analiză = în concluzie. 2. (chim.) Identificare, determinare a compoziţiei unei substanţe prin descompunerea ei în elementele constitutive. 3. (în sintagma) Analiză matematică = ramură a matematicii care studiază funcţiile, limitele, derivatele si aplicaţiile lor. – Din fr. analyse.Trimis de ana_zecheru, 06.02.2004. Sursa: DEX '98Analiză ≠ sintezăTrimis de siveco, 03.08.2004. Sursa: AntonimeANALÍZĂ s. 1. analizare, cercetare, examen, examinare, investigare, investigaţie, studiere, studiu, (pop.) cercare, (înv.) răspicare, (fig.) explorare. (O analiză serioasă a problemelor.) 2. v. examinare. 3. (med.) probă. (analiză hepatică.) 4. (chim.) analiză electrochimică v. electroanaliză.Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonimeanalíză s. f., g.-d. art. analízei; pl. analízeTrimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortograficANALÍZ//Ă analizăe f. 1) Metodă ştiinţifică de cercetare a realităţii bazată pe descompunerea proceselor, a obiectelor în părţi componente. ♢ În ultimă analiză în concluzie. 2) chim. Procedeu de stabilire a compoziţiei chimice a unei substanţe. 3): analiză gramaticală descompunere a cuvintelor şi propoziţiilor în elemente alcătuitoare şi determinarea valorii lor gramaticale. [G.-D. analizei] /<lat. analysis, fr. analyseTrimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEXANALÍZĂ s.f. 1. (op. s i n t e z ă) Metodă generală de cercetare a realităţii bazată pe descompunerea proceselor, a obiectelor studiate etc. în părţile lor componente; examinare amănunţită a unei probleme. ♢ În ultimă analiză = în concluzie. 2. Analiză matematică = ramură a matematicii care studiază funcţiile, limitele, derivatele şi aplicaţiile lor. 3. (chim.) Descompunere a unei substanţe în elementele ei constitutive. [< fr. analyse < lat., gr. analysis].Trimis de LauraGellner, 28.02.2006. Sursa: DNANALÍZĂ s. f. 1. metodă ştiinţifică de cercetare a realităţii, bazată pe descompunerea proceselor, a obiectelor studiate în părţile lor constitutive. ♢ examinare amănunţită a unei probleme, opere literare, a unui text. o în ultimă analiză = în concluzie, ca încheiere. 2. analiză matematică = ramură a matematicii care studiază funcţiile, limitele, derivatele şi aplicaţiile lor. 3. descompunere a unei substanţe, pentru a-i stabili compoziţia chimică. 4. analiză corticală = funcţie a cortexului prin care se desprind însuşirile generale şi cele specifice ale obiectelor şi fenomenelor. (< fr. analyse, gr. analysis)Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDN
Dicționar Român. 2013.