referinţă

referinţă
REFERÍNŢĂ, referinţe, s.f. l. Informaţie pe care o dă cineva cu privire la situaţia unei persoane. ♦ p. gener. Informaţie, lămurire, explicaţie. 2. Faptul de a raporta un lucru la altul sau o chestiune la alta. ♦ Sistem de referinţă = a) (geom.) sistem de coordonate la care se raportează poziţiile figurilor geometrice; b) (fiz.) grup format de sistemele de coordonate imobile unul faţă de altul, la care se raportează poziţiile corpurilor sau poziţiile în câmpurile de forţă. ♦ (În loc. adj.) De referinţă = la care te poţi referi (2); important. – Din germ. Referenz, fr. référence.
Trimis de IoanSoleriu, 18.04.2008. Sursa: DEX '98

REFERÍNŢĂ s. 1. v. referire. 2. v. informaţie.
Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime

REFERÍNŢĂ s. v. legătură, raport, relaţie.
Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime

referínţă s. f., g.-d. art. referínţei; pl. referínţe
Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic

REFERÍNŢ//Ă referinţăe f. 1) Informaţie care se referă la o anumită persoană. 2): Lucrare de referinţă lucrare (dicţionar, îndrumar etc.) care este consultată în permanenţă. 3) Notă sau indicaţie precisă care se referă la o anumită lucrare. 4) Funcţie de referire. 5): Sistem de referinţă sistem de coordonate la care se raportează poziţiile corpurilor. /<germ. Referenz, fr. référence
Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX

REFERÍNŢĂ s.f. 1. Informaţie, lămurire dată asupra cuiva pentru a-l caracteriza. 2. Faptul de a raporta un lucru la altul sau o chestiune la alta. ♦ (mat., fiz.) Sistem de referinţă = sistem de coordonate sau totalitatea sistemelor de coordonate imobile unul faţă de altul la care se raportează poziţiile corpurilor; referenţial. [< fr. référence].
Trimis de LauraGellner, 13.03.2007. Sursa: DN

REFERÍNŢĂ s. f. 1. raportare, referire, informaţie dată asupra cuiva pentru a-l caracteriza. o de referinţă = la care se poate face referire; important. 3. (mat., fiz.) sistem de referinţă = ansamblu de elemente geometrice (puncte, linii, suprafeţe) imobile unul faţă de celelalte, la care se raportează poziţiile corpurilor; reper. (< fr. référence, germ. Referenz)
Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDN

Dicționar Român. 2013.

Игры ⚽ Поможем сделать НИР

Look at other dictionaries:

  • referínţã — s. f., g. d. art. referínţei; pl. referínţe …   Romanian orthography

  • nivel — NIVÉL, (1, 3) niveluri, (2) nivele, s.n. 1. Înălţimea la care se găseşte un punct, o linie sau o suprafaţă a unui loc, a unui obiect etc. în raport cu un plan orizontal dat. ♢ Nivelul mării = punct situat la înălţimea mijlocie a mărilor şi a… …   Dicționar Român

  • referenţial — REFERENŢIÁL, referenţiale, s.n. Sistem de referinţă. [pr.: ţi al] – Din fr. référentiel. Trimis de Joseph, 13.05.2004. Sursa: DEX 98  REFERENŢIÁL s. v. sistem de referinţă. Trimis de siveco, 05.08.2004. Sursa: Sinonime  referenţiál adj …   Dicționar Român

  • relativ — RELATÍV, Ă, relativi, e, adj. 1. Care se referă, se raportează la ceva sau la cineva, care are legătură cu ceva sau cu cineva. ♢ (gram.) Pronume (sau adverb) relativ = pronume (sau adverb) care face legătura dintre propoziţii subordonate şi… …   Dicționar Român

  • relevment — RELEVMÉNT, relevmente, s.n. Unghi în planul orizontal format de o direcţie de referinţă şi direcţia unui punct oarecare, reprezentat printr un astru, printr un obiect terestru sau de pe mare. ♦ Unghi format de o direcţie de referinţă cu direcţia… …   Dicționar Român

  • înclinaţie — ÎNCLINÁŢIE, înclinaţii, s.f. Înclinare. ♦ (geom.) Unghi format de o dreaptă (sau de un plan) cu o dreaptă (sau cu un plan) de referinţă; înclinare. ♦ fig. Vocaţie, atracţie, dispoziţie pentru ceva. – Din fr. inclination, lat. inclinatio. Trimis… …   Dicționar Român

  • coordonată — COORDONÁTĂ s. v. indicator. Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime  coordonátă s. f., pl. coordonáte Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic  COORDONÁT//Ă coordonatăe f. 1) mat. Fiecare dintre numerele care precizează… …   Dicționar Român

  • inerţial — INERŢIÁL, Ă, inerţiali, e, adj. (fiz.; despre un sistem de referinţă) În raport cu care se verifică principiul inerţiei (1). – Inerţie + suf. al. cf. germ. I n e r t i a l[bezugsystem]. Trimis de valeriu, 13.09.2007. Sursa: DEX 98  inerţiál adj …   Dicționar Român

  • relativitate — RELATIVITÁTE s.f. 1. Faptul de a fi relativ. 2. Proprietate a mărimilor fizice de a avea valori dependente de condiţiile concrete în care se efectuează măsurarea lor sau de sistemul de referinţă la care sunt raportate. ♢ Teoria relativităţii =… …   Dicționar Român

  • repaus — REPÁUS, repausuri, s.n. 1. Stare în care orice funcţie sau activitate este temporar întreruptă şi care are rolul de a reface capacitatea de muncă a organismului; odihnă, inactivitate. ♦ Suspendare temporară a unei activităţi, având rolul de a… …   Dicționar Român

Share the article and excerpts

Direct link
Do a right-click on the link above
and select “Copy Link”