- recluziune
- RECLUZIÚNE, recluziuni, s.f. (jur.; ieşit din uz) Pedeapsă privativă de libertate prevăzută pentru anumite infracţiuni calificate drept crime. ♦ (livr.) Izolare, solitudine. [pr.: -zi-u-] – Din fr. réclusion.Trimis de IoanSoleriu, 01.07.2004. Sursa: DEX '98RECLUZIÚNE s. v. închisoare.Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonimerecluziúne s. f. (sil. -clu-zi-u-), g.-d. art. recluziúnii; pl. recluziúniTrimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortograficRECLUZIÚN//E recluziunei f. livr. Pedeapsă cu închisoarea. [Sil. -zi-u-] /<fr. réclusionTrimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEXRECLUZIÚNE s.f. 1. (În trecut) Pedeapsă de drept comun, constând în pierderea libertăţii şi supunerea la muncă. 2. (Liv.) Starea cuiva care trăieşte singur, retras de lume; schimnicie. [var. recluzie s.f. / cf fr. réclusion, lat. reclusio].Trimis de LauraGellner, 13.09.2007. Sursa: DNRECLUZIÚNE s. f. 1. (în trecut) pedeapsă privativă de libertate, aplicată pentru crime; închisoare. 2. izolare, solitudine. (< fr. réclusion)Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDN
Dicționar Român. 2013.