contravenţie

contravenţie
CONTRAVÉNŢIE, contravenţii, s.f. Călcare a dispoziţiilor unei legi, a unui regulament etc., care, având un grad redus de pericol social, este sancţionată cu o pedeapsă uşoară. [var.: (înv.) contravenţiúne s.f.] – Din fr. contravention.
Trimis de IoanSoleriu, 02.06.2004. Sursa: DEX '98

contravénţie s. f. (sil. -ţi-e), art. contravénţia (sil. -ţi-a), g.-d. art. contravénţiei; pl. contravénţii, art. contravénţiile (sil. -ţi-i-)
Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic

CONTRAVÉNŢI//E contravenţiei f. jur. 1) Infracţiune reglementară, care nu este pedepsită de legea penală, ci este sancţionată pe cale administrativă. 2) Amendă pentru comiterea unei astfel de infracţiuni. [art. contravenţia; G.-D. contravenţiei; Sil. -ţi-e] /<fr. contravention
Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX

CONTRAVÉNŢIE s.f. 1. (jur.) Violare a legii penale, pedepsită cu amendă şi închisoare pe termen scurt. 2. (p. ext.) Călcare a unei legi, a unei dispoziţii oficiale etc., care se sancţionează cu o pedeapsă uşoară (amendă sau recluziune de foarte scurtă durată). [gen. -iei, var. contravenţiune s.f. / cf. fr. contravention, it. contravvenzione].
Trimis de LauraGellner, 17.04.2006. Sursa: DN

CONTRAVÉNŢIE s. f. încălcare a dispoziţiilor unei legi, ale unui regulament etc., care se sancţionează cu o pedeapsă uşoară (amendă sau sancţiune administrativă). (< fr. contravention)
Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDN

Dicționar Român. 2013.

Игры ⚽ Нужно решить контрольную?

Look at other dictionaries:

  • contravénţie — s. f. (sil. ţi e), art. contravénţia (sil. ţi a), g. d. art. contravénţiei; pl. contravénţii, art. contravénţiile (sil. ţi i ) …   Romanian orthography

  • contravenţional — CONTRAVENŢIONÁL, Ă, contravenţionali, e, adj. De contravenţie, privitor la contravenţie. [pr.: ţi o ] – Din fr. contraventionnel. Trimis de ionel bufu, 30.07.2004. Sursa: DEX 98  contravenţionál adj. m., pl. contravenţionáli; f …   Dicționar Român

  • contravenient — CONTRAVENIÉNT, Ă, contravenienţi, te, s.m. şi f. Persoană care săvârşeşte o contravenţie. [pr.: ni ent] – Din germ. Kontravenient. cf. fr. c o n t r e v e n a n t. Trimis de IoanSoleriu, 02.06.2004. Sursa: DEX 98  contraveniént s. m. (sil. ni… …   Dicționar Român

  • contravenţiune — CONTRAVENŢIÚNE s.f. v. contravenţie. Trimis de IoanSoleriu, 02.06.2004. Sursa: DEX 98  CONTRAVENŢIÚNE s.f. v. contravenţie. Trimis de LauraGellner, 13.09.2007. Sursa: DN …   Dicționar Român

  • delict — DELÍCT, delicte, s.n. Fapt nepermis de legea penală; infracţiune de mai mică gravitate, care se sancţionează cu amendă penală sau cu închisoare corecţională. – Din lat. delictum. cf. fr. d é l i t. Trimis de RACAI, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 … …   Dicționar Român

  • pedepsit — PEDEPSÍT, Ă, pedepsiţi, te, adj. Căruia i s a aplicat o pedeapsă pentru o greşeală, o sancţiune săvârşită; p. ext. (rar) nemulţumit, supărat. – v. pedepsi. Trimis de valeriu, 13.09.2007. Sursa: DEX 98  Pedepsit ≠ nepedepsit Trimis de siveco,… …   Dicționar Român

Share the article and excerpts

Direct link
… Do a right-click on the link above
and select “Copy Link”