raţionament

raţionament
RAŢIONAMÉNT, raţionamente, s.n. Înlănţuire logică de judecăţi, care duce la o concluzie; p.ext. şir de argumente de care se serveşte cineva în judecarea unei chestiuni sau pentru a-şi susţine punctul de vedere. [pr.: -ţi-o-] – Din fr. raisonnement (refăcut după raţiune)
Trimis de laurap, 13.09.2007. Sursa: DEX '98

RAŢIONAMÉNT s. 1. v. argument. 2. (înv.) rezon, rezonament, socoată, socoteală. (Şi-a făcut următorul raţionament ...) 3. v. judecată.
Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime

raţionamént s. n. (sil. -ţi-o-), pl. raţionaménte
Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic

RAŢIONAMÉNT raţionamente n. 1) Operaţie a raţiunii constând dintr-o înlănţuire de judecăţi, pe baza cărora se trage o concluzie. raţionament transductiv. 2) Argument raţional prin care se afirmă sau se neagă ceva; judecată. [Sil. -ţi-o-] /<fr. rationnement, lat. rationamentum
Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX

RAŢIONAMÉNT s.n. 1. Operaţie mintală cu ajutorul căreia din două sau mai multe judecăţi se obţine o judecată nouă, care decurge logic din primele. 2. Fel de a raţiona; judecată. v. silogism. [pron. -ţi-o-, pl. -te, -turi. / cf. rationnement, it. razionamento].
Trimis de LauraGellner, 13.09.2007. Sursa: DN

RAŢIONAMÉNT s. n. 1. formă logică fundamentală constând dintr-o înlănţuire ordonată de judecăţi din care decurg adevăruri noi, act prin care gândirea, pornind de la cunoştinţe date, derivă din aceste cunoştinţe noi. 2. argumentele folosite de cineva pentru a-şi susţine punctul de vedere; fel de a raţiona. (după fr. raisonnement)
Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDN

Dicționar Român. 2013.

Игры ⚽ Нужно сделать НИР?

Look at other dictionaries:

  • raţionamént — s. n. (sil. ţi o ), pl. raţionaménte …   Romanian orthography

  • argument — ARGUMÉNT, argumente, s.n. 1. Raţionament, dovadă adusă în sprijinul unei afirmaţii. 2. (mat.) Variabila (variabilă) independentă a unei funcţii. – Din fr. argument, lat. argumentum. Trimis de romac, 13.09.2007. Sursa: DEX 98  ARGUMÉNT s. I. 1.… …   Dicționar Român

  • deducţie — DEDÚCŢIE, deducţii, s.f. Consecinţă, concluzie a unui raţionament. ♢ Prin deducţie = procedeu prin care se ajunge la o concluzie. [var.: deducţiúne s.f.] – Din fr. déduction, lat. deductio, onis. Trimis de dante, 13.07.2004. Sursa: DEX 98 … …   Dicționar Român

  • discursiv — DISCURSÍV, Ă, discursivi, e, adj. 1. Care deduce prin raţionament o idee din alta, care ajunge la o concluzie trecând prin mai multe etape sau operaţii preliminare. 2. (Despre memorie) Care se dispersează, se împrăştie. 3. Care nu se supune unei… …   Dicționar Român

  • silogism — SILOGÍSM, silogisme, s.n. Raţionament deductiv care conţine trei judecăţi legate între ele astfel încât cea de a treia judecată, care reprezintă o concluzie, se deduce din cea dintâi prin intermediul celei de a doua. – Din fr. syllogisme, lat.… …   Dicționar Român

  • absurd — absúrd, ă I. adj. care contrazice gândirea logică, legile naturii, bunul simţ. II. s. n. 1. ceea ce este absurd; absurditate; nonsens. ♢ prin absurd = admiţând un raţionament fals. 2. (fil.) termen care desemnează ruptura totală dintre om şi… …   Dicționar Român

  • apagogic — APAGÓGIC, Ă, apagogici, ce, adj. (În sintagma) Raţionament apagogic = raţionament indirect prin reducere la absurd. – Din fr. apagogique. Trimis de ana zecheru, 13.09.2007. Sursa: DEX 98  apagógic adj. m., pl. apagógici; f. sg. apagógică …   Dicționar Român

  • inducţie — INDÚCŢIE, inducţii, s.f. 1. Formă fundamentală de raţionament, care realizează trecerea de la particular la general. 2. Producere sau influenţare a unui fenomen de către un alt fenomen altfel decât printr o acţiune mecanică nemijlocită. ♢… …   Dicționar Român

  • paralogism — PARALOGÍSM, paralogisme, s.n. Raţionament fals făcut din neştiinţă, fără intenţia de a induce în eroare. – Din fr. paralogisme. Trimis de laurap, 26.11.2002. Sursa: DEX 98  paralogísm s. n., pl. paralogísme Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa:… …   Dicționar Român

  • sofism — SOFÍSM, sofisme, s.n. Silogism sau raţionament corect din punct de vedere formal, dar greşit din punct de vedere al conţinutului (fiind bazat pe un echivoc, pe utilizarea aspectelor neesenţiale ale fenomenelor etc.), adesea folosit pentru a… …   Dicționar Român

Share the article and excerpts

Direct link
Do a right-click on the link above
and select “Copy Link”