- raţionament
- RAŢIONAMÉNT, raţionamente, s.n. Înlănţuire logică de judecăţi, care duce la o concluzie; p.ext. şir de argumente de care se serveşte cineva în judecarea unei chestiuni sau pentru a-şi susţine punctul de vedere. [pr.: -ţi-o-] – Din fr. raisonnement (refăcut după raţiune)Trimis de laurap, 13.09.2007. Sursa: DEX '98RAŢIONAMÉNT s. 1. v. argument. 2. (înv.) rezon, rezonament, socoată, socoteală. (Şi-a făcut următorul raţionament ...) 3. v. judecată.Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonimeraţionamént s. n. (sil. -ţi-o-), pl. raţionaménteTrimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortograficRAŢIONAMÉNT raţionamente n. 1) Operaţie a raţiunii constând dintr-o înlănţuire de judecăţi, pe baza cărora se trage o concluzie. raţionament transductiv. 2) Argument raţional prin care se afirmă sau se neagă ceva; judecată. [Sil. -ţi-o-] /<fr. rationnement, lat. rationamentumTrimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEXRAŢIONAMÉNT s.n. 1. Operaţie mintală cu ajutorul căreia din două sau mai multe judecăţi se obţine o judecată nouă, care decurge logic din primele. 2. Fel de a raţiona; judecată. v. silogism. [pron. -ţi-o-, pl. -te, -turi. / cf. rationnement, it. razionamento].Trimis de LauraGellner, 13.09.2007. Sursa: DNRAŢIONAMÉNT s. n. 1. formă logică fundamentală constând dintr-o înlănţuire ordonată de judecăţi din care decurg adevăruri noi, act prin care gândirea, pornind de la cunoştinţe date, derivă din aceste cunoştinţe noi. 2. argumentele folosite de cineva pentru a-şi susţine punctul de vedere; fel de a raţiona. (după fr. raisonnement)Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDN
Dicționar Român. 2013.