- păstaie
- PĂSTÁIE, păstăi, s.f. Fruct caracteristic plantelor din familia leguminoaselor, format din două valve în care sunt închise seminţele; teacă. [pr.: -ta-ie] – cf. alb. p i s t a ë.Trimis de valeriu, 13.09.2007. Sursa: DEX '98PĂSTÁIE s. (bot.) teacă. (păstaie de mazăre.)Trimis de siveco, 05.08.2004. Sursa: SinonimePĂSTÁIE s. v. roşcovă.Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonimepăstáie s. f., art. păstáia, g.-d. art. păstăii; pl. păstăiTrimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortograficPĂST//ÁIE păstaieăi f. (la unele plante, mai ales leguminoase) Fruct format din două valve în care se dezvoltă seminţele. [G.-D. păstăii] /cf. alb. pistaëTrimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEXpăstáie (păstắi), s.f. – Teacă, coajă. – var. păstare, păstău, înv. postaie. Mr. păstal’e, pistal’e. Origine îndoielnică. Mr. pare să indice prezenţa unui etimon lat. terminat în -alia; s-a propus *pistalia, din pistare "a urlui" (Candrea-Dens., 1351; Pascu, I, 143; Graur, BL, V, 109); *quassitalia, din quassare "a rupe" (Puşcariu, Dacor., III, 679); *pyxitalia, din pyxis "capsulă" (Giuglea, Dacor, X, 60); sau din alb. pištaië (Candrea). Nici una din aceste explicaţii nu pare suficientă. – Der. păstăios, adj. (cu păstăi, cu coajă). Din rom. provine rut. pastaja.Trimis de blaurb, 14.11.2008. Sursa: DER
Dicționar Român. 2013.