- păpădie
- PĂPĂDÍE, păpădii, s.f. Plantă erbacee din familia compozitelor, cu frunze lungi, crestate (care se mănâncă uneori ca salată) şi cu flori galbene grupate în capitule (Taraxacum officinale). – Din bg. popadija.Trimis de valeriu, 13.09.2007. Sursa: DEX '98PĂPĂDÍE s. (bot.; Taraxacum officinale) (reg.) buhă, cicoare, crestăţea, lăptucă, lilicea, mâţă, papalungă, pilug, turci, curu-găinii, floarea-broaştei, floarea-găinii, floarea-mălaiului, floarea-sorului, floarea-turcului, flori-galbene (pl.), gălbinele-grase (pl.), guşa-găinii, ouăle-găinilor (pl.), papa-găinii, părăsita-găinilor, pui-de-gâscă.Trimis de siveco, 04.06.2007. Sursa: SinonimePĂPĂDÍE s. v. podbal.Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonimepăpădíe s. f., art. păpădía, g.-d. art. păpădíei; pl. păpădíi, art. păpădíileTrimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortograficPĂPĂDÍ//E păpădiei f. Plantă erbacee cu frunze lungi, inegal crestate, dispuse în rozetă, cu flori galbene în vârful unor codiţe lungi, subţiri, şi cu fruct de forma unui glob pufos, folosită în scopuri medicinale. [G.-D. păpădiei] /<bulg. papadijaTrimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEXpăpădíe (păpădíi), s.f. – Floarea-găinii (Taraxacum officinale). – var. înv. papadie. Megl. păpudie. ngr. παπαδιά "nevastă de preot ortodox" (Roesler 601; Meyer, Türk. St., I, 33), cf. tc. papadia "muşeţel", bg., sb. papadija (Conev 45).Trimis de blaurb, 14.11.2008. Sursa: DER
Dicționar Român. 2013.