- cicoare
- CICOÁRE1, cicori, s.f. 1. Plantă erbacee cu flori albastre, trandafirii sau albe, cultivată pentru rădăcinile sale (Chicorium intybus). ♢ Cicoare de grădină = andivă. 2. Surogat de cafea preparat din rădăcina plantei descrisă mai sus. – Lat *cichoria (=cichorium).Trimis de viorelgrosu, 01.04.2009. Sursa: DEX '98CICOÁRE2, cicori, s.f. Insectă galbenă-castanie, cu spinarea neagră, cu aripile străvezii şi lungi, cu capul lat şi cu ochii mari (Cicada orni). – Lat *cicala (= cicadă).Trimis de viorelgrosu, 11.11.2007. Sursa: DEX '98CICOÁRE s. (entom.; Cicada orni) (reg.) gre-ier-de-toamnă.Trimis de siveco, 05.08.2004. Sursa: SinonimeCICOÁRE s. v. păpădie.Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: SinonimeCICOARE DE GRĂDÍNĂ s. v. andivă.Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonimecicoáre (plantă, insectă) s. f., g.-d. art. cicórii; pl. cicóriTrimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortograficCIC//OÁRE1 cicoareóri f. 1) Plantă erbacee medicinală cu tulpina erectă şi ramificată, cu frunze adânc şi neregulat crestate şi cu flori albastre. 2) Surogat de cafea preparat din rădăcina acestei plante. [G.-D. cicorii; Sil. ci-coa-] /<lat. cichoriaTrimis de siveco, 11.11.2007. Sursa: NODEXCIC//OÁRE2 cicoareóri f. Insectă de talie medie, cu aripi străvezii, mai lungi decât corpul, care produce un ţârâit strident şi monoton; cicadă. /<lat. cicalaTrimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEXcicoáre (cicóri), s.f. – Plantă erbacee cu flori albastre (Cichorium Intybus). lat. *cĭchōria, pl. de la cĭchōrium (‹ gr. ϰιχώριον), cf. alb. koré (Puşcariu 360; Meyer 201; Candrea-Dens., 336; Philippide, II, 636; Diculescu, Elemente, 483).Trimis de blaurb, 14.11.2008. Sursa: DERcicoáre (cicóri), s.f. – Insectă, greiere. – Megl. ţicoari. lat. *cĭcāla, forma vulg. în loc de cĭcāda (Puşcariu, RF, I, 270; DAR); cf. alb. kjingalë, it. cicala, prov. cigala, sp. cigarra. Rezultatul normal (*cicară) pare să fi suferit influenţa cuvîntului anterior. cf. şi cicăli.Trimis de blaurb, 14.11.2008. Sursa: DER
Dicționar Român. 2013.