- papă
- PÁPĂ1 s.f. 1. (În graiul copiilor sau al maturilor care vorbesc cu copiii) Mâncare. ♢ Compus: (reg.) papa-găini = păpădie. 2. (reg.) Omletă (din ouă). – lat. pappa.Trimis de valeriu, 07.07.2005. Sursa: DEX '98PÁPĂ2, papi, s.m. Capul Bisericii catolice (şi al statului Vatican). – Din lat., sl. papa.Trimis de valeriu, 07.07.2005. Sursa: DEX '98PAPA-GĂÍNII s. v. păpădie.Trimis de siveco, 23.11.2007. Sursa: SinonimePÁPĂ s. (bis.) pontiful roman, pontiful Romei, sfântul părinte, suveranul pontif.Trimis de siveco, 05.08.2004. Sursa: SinonimePÁPĂ s. v. aliment, hrană, jumări, mâncare, omletă.Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonimepápa-găínii s. f.Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortograficpápă (mâncare) s. f., g.-d. art. pápeiTrimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortograficpápă (bis.) s. m., g.-d. art. pápei; pl. papiTrimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortograficpápă-lápte s. m.Trimis de siveco, 26.01.2009. Sursa: Dicţionar ortograficPÁPĂ1 f. (în limbajul copiilor mici sau al maturilor când vorbesc cu copiii mici) Ceea ce se mănâncă; mâncare. /<lat. pappaTrimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEXPÁP//Ă2 papăi m. Şef suprem al bisericii catolice şi al Vaticanului. [G.-D. papei] /<lat., sl. pappaTrimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEXpápă s.f. sg. (înv. şi reg.) 1. mâncare pentru copii mici făcută din lapte şi griş; mâncare. 2. mâncare îngroşată cu făină sau mălai. 3. omletă. 4. mâncare ciobănească din caş şi urdă, prăjite împreună. 5. mălai cu apă pentru puii mici de găină. 6. lăptişor-de-matcă.Trimis de blaurb, 13.09.2007. Sursa: DARPÁPĂ s.m. Şeful bisericii romano-catolice (şi al statului Vatican). [< lat. papa, cf. it. papa < gr. papas – părinte].Trimis de LauraGellner, 16.01.2007. Sursa: DNPÁPĂ s. m. şeful bisericii romano-catolice (şi al statului Vatican). (< lat. papa)Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDNpápă s.m. – Şeful bisericii romano-catolice. lat. pappa (sec. XVII). – Der. papistaş, s.m. (catolic), din mag. pápistas (Cihac, II, 520; Gáldi, Dict., 152), cf. ngr. παπιστης, bg. papištaš; papal, adj., din fr. papal; papalitate, s.f., format după fr. papauté; papistăşi, vb. refl. (a trece la catolicism); papiştăşie, s.f. (catolicism); papistăşesc, adj. (catolic).Trimis de blaurb, 28.10.2008. Sursa: DERpápă, s.f. – 1. Mîncare în limbajul infantil. – 2. Terci, păsat. – Mr. papă. Creaţie expresivă, care eventual, ar putea proveni direct din lat. pappa (Puşcariu 1258; Candrea-Dens., 1321; REW 6214; Puşcariu, Lr., 281), unde este, de asemenea, formaţie expresivă, sau s-ar fi format în interiorul rom. – Der. păpa, vb. (a mînca; a irosi, a toca averea), pe care Puşcariu 1257 şi Candrea-Dens., 1322 îl raportează la lat. pappare, cf. gal., port. papar; papălapte, s.m. (nătăfleţ, găgăuţă); păpălău, s.m. (curcubeţică, Physalis Alkekengi), care se mai cheamă şi papele, s.f. pl., în Mold. (după Tiktin, care-l urmează pe Cihac, II, 520, legat de mag. páponya, din pap "cură", dificil din punct de vedere fonetic); papalungă, s.f. (Trans., păpădie, Taraxacum officinale); papanaş, s.m. (Mold., preparat culinar din aluat şi brînză); paparadă, s.f. (Trans., ouă la capac); păpăludă, s.f. (pasăre, Caprimulgus europaeus); păpărugă (var. păpăruie, păpăruză, papăluză), s.f. (Trans., buburuză, Coccinella septempunctata), cf. buburuză; papătot, s.m. (mîncău); papacioc, s.n. (Mold., păhărel de ţuică), comp cu cioc "plisc" (după Scriban, în legătură cu rus. popoika "exces de mîncare", der. care nu pare posibilă); papaciocar, s.m. (leneş, haimana); papaciufă, s.f. (Munt., matracucă), comp. cu ciuf (după Scriban, în legătură cu alb. patačuftë "chiftea", soluţie improbabilă); papainog, s.n. (minciună, bagatelă; cataligă; stîlp, pilon), pe care Tiktin îl leagă de slov., rut. panoga "lîngă picioare", dificil din punct de vedere semantic; papalete, s.m. (Munt., marionetă, fantoşă); Pepelea, s.m. (personaj mitic care reprezintă un fel de păcălitor comic cu aspect nevinovat), cf. fr. patelin şi Păcală (după părerea de nesusţinut a lui Cihac, acest nume ar proveni din sl. pepelu "cenuşă"). – cf. paparudă, păpuşe, parpalec.Trimis de blaurb, 28.10.2008. Sursa: DER
Dicționar Român. 2013.
