pãgubí — vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. pãgubésc, imperf. 3 sg. pãgubeá; conj. prez. 3 sg. şi pl. pãgubeáscã … Romanian orthography
pagubinis — pagubìnis sm. (2) Kp viščiukas, išperėtas per rugiapjūtę: Kad ir pagubìniai, ale iki žiemos užaugo Svn … Dictionary of the Lithuanian Language
dăuna — DĂUNÁ, dăunez, vb. I. intranz. A pricinui (cuiva) o pagubă, o stricăciune; a prejudicia. [pr.: dă u ] – Din daună. Trimis de ionel bufu, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 A dăuna ≠ a folosi Trimis de siveco, 03.08.2004. Sursa: Antonime DĂUNÁ vb. 1. a … Dicționar Român
despăgubi — DESPĂGUBÍ, despăgubesc, vb. IV. tranz. şi refl. A plăti cuiva sau a lua de undeva echivalentul unei pierderi (materiale, morale) suferite. – Des1 + păgubi. Trimis de claudia, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 DESPĂGUBÍ vb. a compensa, a răsplăti, (înv … Dicționar Român
frustra — FRUSTRÁ, frustrez, vb. I. tranz. A lipsi pe cineva (în special statul sau o instituţie a lui) de un drept sau de un bun; a păgubi; p.ext. a înşela. – Din fr. frustrer, lat. frustrari. Trimis de cata, 20.03.2009. Sursa: DEX 98 FRUSTRÁ vb. v.… … Dicționar Român
leza — LEZÁ, lezez, vb. I. tranz. 1. (Livr (livresc).) A vătăma, a răni. ♦ fig. A ofensa. 2. A aduce (cuiva) un prejudiciu, a păgubi (pe cineva). – Din fr. léser. Trimis de RACAI, 07.11.2007. Sursa: DEX 98 LEZÁ vb. v. afecta … Dicționar Român
pagubă — PÁGUBĂ, pagube, s.f. 1. Pierdere materială suferită de cineva sau adusă cuiva; stricăciune care provoacă o pierdere, o daună. ♢ loc. adv. În pagubă = pierzând bani sau alte bunuri. ♢ expr. Atâta pagubă! sau mare pagubă! nici o pagubă! pagubă n… … Dicționar Român
păgubaş — PĂGUBÁŞ, Ă, păgubaşi, e, s.m. şi f. Persoană care a suferit o pagubă. ♢ loc. vb. A lăsa (pe cineva) păgubaş = a provoca (cuiva) o pierdere; a păgubi. A fi (sau a rămâne) păgubaş = a pierde ceva, a fi (sau a rămâne) în pagubă; a păgubi. ♢ expr. A… … Dicționar Român
păgubire — PĂGUBÍRE, păgubiri, s.f. Faptul de a păgubi. – v. păgubi. Trimis de valeriu, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 Păgubire ≠ despăgubire Trimis de siveco, 03.08.2004. Sursa: Antonime păgubíre s. f., g. d. art. păgubírii; pl. păgubíri … Dicționar Român
păgubitor — PĂGUBITÓR, OÁRE, păgubitori, oare, adj. Care aduce sau provoacă o pagubă sau un prejudiciu; stricător, dăunător. Păgubi + suf. tor. Trimis de valeriu, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 PĂGUBITÓR adj. 1. (înv.) pacostnic, păgubos. (O afacere… … Dicționar Român
