păcănitură

păcănitură
PĂCĂNITÚRĂ, păcănituri, s.f. Păcănire. – Păcăni + suf. -tură.
Trimis de valeriu, 03.02.2004. Sursa: DEX '98

PĂCĂNITÚRĂ s. v. păcănit.
Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime

păcănitúră s. f., g.-d. art. păcănitúrii; pl. păcănitúri
Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic

Dicționar Român. 2013.

Игры ⚽ Поможем написать курсовую

Look at other dictionaries:

  • păcănire — PĂCĂNÍRE, păcăniri, s.f. Acţiunea de a păcăni şi rezultatul ei; zgomot scurt, repetat şi sacadat; păcănit, păcănitură, păcăneală. – v. păcăni. Trimis de valeriu, 13.09.2007. Sursa: DEX 98  PĂCĂNÍRE s. v. păcănit. Trimis de siveco, 13.09.2007.… …   Dicționar Român

  • păcănit — PĂCĂNÍT, păcănituri, s.n. Păcănire. – v. păcăni. Trimis de valeriu, 13.09.2007. Sursa: DEX 98  PĂCĂNÍT s. păcăneală, păcănire, păcănitură, pârâitură, răpăit, şuierat, şuierătură, ţăcăneală, ţăcănire, ţăcănit, ţăcănitură. (Un păcănit ritmic de… …   Dicționar Român

  • şuierat — ŞUIERÁT1, şuierături, s.n. Faptul de a şuiera; zgomot specific făcut de cineva sau de ceva care şuieră. [pr.: şu ie ] – v. şuiera. Trimis de LauraGellner, 13.09.2007. Sursa: DEX 98  ŞUIERÁT2, Ă, şuieraţi, te, adj. (Adesea adverbial) Cu un timbru …   Dicționar Român

  • şuierătură — ŞUIERĂTÚRĂ, şuierături, s.f. Şuierat1, şuier. [pr.: şu ie ] – Şuiera + suf. ătură. Trimis de LauraGellner, 13.09.2007. Sursa: DEX 98  ŞUIERĂTÚRĂ s. 1. v. şuierat. 2. v. ţiuitură. 3. v. flu ierătură. 4. păcăneală, păcănire, păcănit, pă …   Dicționar Român

Share the article and excerpts

Direct link
Do a right-click on the link above
and select “Copy Link”