- păcăneală
- PĂCĂNEÁLĂ, păcăneli, s.f. Păcănire. – Păcăni + suf. -eală.Trimis de valeriu, 23.01.2005. Sursa: DEX '98păcăneálă s. f., g.-d. art. păcănélii; pl. păcănéliTrimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic
Dicționar Român. 2013.
păcăneală
Look at other dictionaries:
pacăneală — PACĂNEÁLĂ s. v. păcănit. Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime … Dicționar Român
păcănire — PĂCĂNÍRE, păcăniri, s.f. Acţiunea de a păcăni şi rezultatul ei; zgomot scurt, repetat şi sacadat; păcănit, păcănitură, păcăneală. – v. păcăni. Trimis de valeriu, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 PĂCĂNÍRE s. v. păcănit. Trimis de siveco, 13.09.2007.… … Dicționar Român
păcănit — PĂCĂNÍT, păcănituri, s.n. Păcănire. – v. păcăni. Trimis de valeriu, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 PĂCĂNÍT s. păcăneală, păcănire, păcănitură, pârâitură, răpăit, şuierat, şuierătură, ţăcăneală, ţăcănire, ţăcănit, ţăcănitură. (Un păcănit ritmic de… … Dicționar Român
şuierat — ŞUIERÁT1, şuierături, s.n. Faptul de a şuiera; zgomot specific făcut de cineva sau de ceva care şuieră. [pr.: şu ie ] – v. şuiera. Trimis de LauraGellner, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 ŞUIERÁT2, Ă, şuieraţi, te, adj. (Adesea adverbial) Cu un timbru … Dicționar Român
şuierătură — ŞUIERĂTÚRĂ, şuierături, s.f. Şuierat1, şuier. [pr.: şu ie ] – Şuiera + suf. ătură. Trimis de LauraGellner, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 ŞUIERĂTÚRĂ s. 1. v. şuierat. 2. v. ţiuitură. 3. v. flu ierătură. 4. păcăneală, păcănire, păcănit, pă … Dicționar Român
