pântece

pântece
PẤNTECE, pântece, s.n.1. Parte a corpului, la om şi la animale, situată între torace şi bazin, formată dintr-o cavitate în care se află stomacul, intestinele, organele de reproducere etc.; abdomen, burtă, foale, vintre. ♢ expr. Parcă are oase în pântece, se spune despre cineva care se apleacă foarte greu. A fi cu pântecele la gură = a fi însărcinată. 2. Stomac. ♢ expr. Cu pântecele lipit de coaste = foarte flămând sau foarte slab. A se închina pântecului = a fi peste măsură de lacom, a trăi numai pentru mâncare. 3. Uter. ♢ loc. adv. Din pântecele mamei = înainte de a se naşte. ♢ expr. A lua (sau a avea, a purta) în pântece = a rămâne sau a fi însărcinată. A trăi (sau a fi, a se simţi) ca în pântecele mamei = a se simţi foarte bine şi în siguranţă. 4. fig. Partea dinăuntru a unui obiect, a unei încăperi etc.; interior, adâncime. 5. fig. Partea bombată, ieşită în afară, a unor obiecte; interiorul acestor părţi. [var.: pấntec s.n.] – lat. pantex, -ticis.
Trimis de rscurt, 13.09.2007. Sursa: DEX '98

PÂNTECE s. v. abdomen.
Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime

PÂNTECE s. v. inimă, interior, mitră, stomac, suflet, uter.
Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime

pântece s. n., pl. pântece
Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic

PÂNTECE pântece n. 1) (la om şi la animale) Parte a corpului dintre torace şi bazin în care se află stomacul, intestinele şi alte organe; burtă; abdomen. ♢ A fi cu pântecele la gură a fi într-un stadiu avansat de graviditate. 2) Organ în formă de pungă, în care are loc digestia alimentelor; stomac. ♢ Cu pântecele lipit de coaste (sau de spinare) foarte flămând; rupt de foame. 3) pop. (la om şi la animale vivipare) Cavitate internă a aparatului genital feminin, în care se dezvoltă embrionul; uter; mitră. ♢ Încă din pântecele mamei încă înainte de a se naşte. A lua (sau a avea, a purta) în pântece a fi însărcinată. 4) fig. Parte proeminentă a unui obiect. pântecele urciorului. 5) fig. Parte interioară a proeminenţei unui obiect. /<lat. pantex, pânteceicis
Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX

pîntéce (pîntece), s.n. – Abdomen, burtă. – var. pîntec, pîntic(e). Mr. pîntic(ă), pîntiţe, megl. pǫntiţi. lat. pantĭcem (Diez, I, 302; Puşcariu 1321; Candrea-Dens., 1392; REW 6207), cf. it. pancia (calabr. pántici), prov. pansa, fr. panse, cat. panxa, sp. panza, port. pança, alb. plëndes (Philippide, II, 650). Uz general, rar în Munt. (ALR, I, 42). – Der. pîntecare (var. pîntecăr(a)ie), s.f. (diaree); pîntecos (mr. pînticos), adj. (cu burta mare), poate direct din lat. pantĭcōsus (Puşcariu 1322; Candrea-Dens., 1393). cf. spinteca.
Trimis de blaurb, 02.04.2009. Sursa: DER

Dicționar Român. 2013.

Игры ⚽ Нужна курсовая?

Look at other dictionaries:

  • abdomen — ABDOMÉN, abdomene, s.n. 1. Parte a corpului, între torace şi bazin, în care se găsesc stomacul, ficatul, pancreasul, splina, rinichii şi intestinele; pântece, burtă, foale. 2. (biol.) Partea posterioară a corpului la artropode. – Din fr., lat.… …   Dicționar Român

  • pitulice — PITULÍCE, pitulici, s.f. Numele mai multor păsări cântătoare divers colorate: a) pasăre mică, cu ciocul ascuţit, cu penele brune ruginii pe spate şi cenuşii albicioase pe pântece; ochiul boului (Troglodytes troglodytes); b) mică pasăre migratoare …   Dicționar Român

  • ventral — VENTRÁL, Ă, ventrali, e, adj. Care ţine de pântece, privitor la pântece, din regiunea pântecelui; p. gener. care aparţine părţii anterioare a corpului uman sau a unui organ al omului; care aparţine părţii inferioare a corpului unui animal;… …   Dicționar Român

  • vintre — VÍNTRE, vintre, s.f. (pop.) 1. Pântece, abdomen, burtă. 2. (La pl.) Măruntaie. 3. Dizenterie; diaree. – lat. venter, ris. Trimis de oprocopiuc, 01.04.2004. Sursa: DEX 98  VÍNTRE s. v. abdomen, burtă, diaree, dizenterie, pântece. Trimis de siveco …   Dicționar Român

  • burtă — BÚRTĂ, burţi, s.f. 1. (pop.) Abdomen, pântece. ♢ Ciorbă de burtă = ciorbă făcută din stomac de vacă. ♢ expr. (fam.) A sta cu burta la soare = a sta degeaba. Burtă de popă, se spune despre cineva care mănâncă şi bea mult. 2. fig. Partea bombată,… …   Dicționar Român

  • face — FÁCE, fac, vb. III. a. tranz. I. 1. A întocmi, a alcătui, a făuri, a realiza, a fabrica un obiect. Face un gard. ♢ A procura un obiect, dispunând confecţionarea lui de către altcineva. Îşi face pantofi. 2. A construi, a clădi; a ridica, a aşeza.… …   Dicționar Român

  • inimă — ÍNIMĂ, inimi, s.f. I. 1. Organ intern musculos central al aparatului circulator, situat în partea stângă a toracelui, care are rolul de a asigura, prin contracţiile sale ritmice, circulaţia sângelui în organism, la om şi la animalele superioare;… …   Dicționar Român

  • borţ — BORŢ, borţuri, s.n. (reg.) Pântecele femeii gravide. – et. nec. Trimis de valeriu, 13.09.2007. Sursa: DEX 98  borţ s. n., pl. bórţuri Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic  BORŢ borţuri f …   Dicționar Român

  • buft — BUFT, bufturi, s.n. (reg.) Pântece, burtă (de animal sau de om). – et. nec. Trimis de valeriu, 13.09.2007. Sursa: DEX 98  BUFT s. v. abdomen, burtă, pântece. Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime  buft s. n., pl …   Dicționar Român

  • cangur — CÁNGUR, canguri, s.m. Mamifer erbivor din Australia, cu coadă lungă şi cu picioarele anterioare scurte, a cărui femelă are sub pântece o pungă unde îşi ţine puii când sunt mici (Macropus giganteus). – Din fr. kangourou. Trimis de valeriu,… …   Dicționar Român

Share the article and excerpts

Direct link
… Do a right-click on the link above
and select “Copy Link”