- pâlpâi
- PÂLPÂÍ, pers. 3 pấlpâie, vb. IV. intranz. 1. (Despre flăcări) A creşte şi a descreşte în cursul arderii, a se mişca, a tremura producând un pocnet uşor, caracteristic; (despre foc) a arde cu o flacără tremurătoare, pâlpâitoare. 2. (Despre păsări, insecte) A mişca lin din aripi, producând un zgomot uşor, caracteristic; a fâlfâi. ♦ p. anal. A tremura uşor, a se mişca, a se clătina uşor. – Pâl + p[âl] + suf. -âi.Trimis de valeriu, 03.02.2004. Sursa: DEX '98PÂLPÂÍ vb. 1. a licări, a sclipi, a tremura, a vibra. (Flacăra lumânării pâlpâi.) 2. (reg.) a pâcâi. (Focul pâlpâi în sobă.)Trimis de siveco, 05.08.2004. Sursa: SinonimePÂLPÂÍ vb. v. fâlfâi.Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonimepâlpâí vb., ind. şi conj. prez. 3 sg. şi pl. pâlpâie, imperf. 3 sg. pâlpâiá; ger. pâlpâíndTrimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortograficA PÂLPÂÍ pers. 3 pâlpâie intranz. (despre foc, flăcări, lămpi, lumânări etc.) A arde neuniform şi tremurând, producând pocnete uşoare. /Onomat.Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEXpîlpîí (-i, ít), vb. – A arde cu flacără. Creaţie expresivă (Iordan, BF, II, 176), cf. fîlfîi, gîlgîi, dîrdîi, bîlbîi etc. – Der. pîlpîială (var. pîlpîitură), s.f. (acţiunea de a arde). cf. plăpînd.Trimis de blaurb, 27.10.2008. Sursa: DER
Dicționar Român. 2013.