putregăi — PUTREGĂÍ, putregăiesc, vb. IV. intranz. (Rar) A putrezi. – Din putregai. Trimis de ana zecheru, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 putregăí vb. (sil. tre ), ind. prez. 3 sg. putregăiéşte, imperf. 3 sg … Dicționar Român
Ксенопол, Николае — Николае Ксенопол Nicolae Xenopol Дата рождения: 11 сентября 1858(1858 09 11) Место рождения: Яссы Дата смерти: 5 декабря 1917(1917 12 05) … Википедия
putred — PÚTRED, Ă, putrezi, de, adj. 1. Care a putrezit; intrat în putrefacţie; putregăios, putrid. ♢ expr. Putred de copt = foarte copt, răscopt, aproape stricat. Putred de bogat (sau bogat putred) = foarte bogat. (pop.) Ploaie putredă = ploaie deasă şi … Dicționar Român
putregăios — PUTREGĂIÓS, OÁSĂ, putregăioşi, oase, adj. (pop.) Putred (1). [pr.: gă ios] – Putregai + suf. os. Trimis de ana zecheru, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 PUTREGĂIÓS adj. v. descompus, putred, putrezit. Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa … Dicționar Român
putregăire — PUTREGĂÍRE, putregăiri, s.f. (Rar) Acţiunea de a putregăi şi rezultatul ei; putrezire. – v. putregăi. Trimis de ana zecheru, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 putregăíre s. f. (sil. tre ), g. d. art. putregăírii; pl. putregăíri Trimis de siveco,… … Dicționar Român
putrezi — PUTREZÍ, putrezesc, vb. IV. 1. intranz. şi refl. (Despre materii organice) A se descompune treptat sub influenţa bacteriilor de putrefacţie; a se altera, a se strica, a se putregăi, a se putrefia. ♦ (Despre organe şi ţesuturi ale corpului) A se… … Dicționar Român
putreziciune — PUTREZICIÚNE, putreziciuni, s.f. 1. Materie organică putredă; organism mort, intrat în putrefacţie; putregai, putriditate, putrezime, putrezitură, putrejune. ♦ Starea unui organism putred. 2. fig. Descompunere morală, decădere. – Putrezi + suf.… … Dicționar Român
Viticulture en Roumanie — Carte de la Roumanie montrant le relief et le découpage en județe (départements). La viticulture en Roumanie a une longue histoire, produisant avec plusieurs cépages autochtones des vins peu connus à l étranger. La Roumanie est au 9e rang mondial … Wikipédia en Français
celi — celí, pers. 3 sg. celeşte, vb. IV refl. (reg.) 1. (despre plante) a se ofili, a se vesteji. 2. (despre lemne) a începe să putrezească, a se bârzoi, a se putregăi. Trimis de blaurb, 02.04.2006. Sursa: DAR … Dicționar Român
drojdie — DRÓJDIE, drojdii, s.f. 1. Substanţă depusă dintr un lichid pe fundul unui vas. ♢ expr. A fi (sau a sta, a se afla etc.) pe drojdie (sau pe drojdii) = a fi la capătul resurselor materiale, a nu mai avea aproape nici un ban. ♦ Zaţ de cafea. 2. (În… … Dicționar Român