putrefacţie

putrefacţie
PUTREFÁCŢIE, putrefacţii, s.f. 1. Proces de descompunere a unor substanţe organice (vii sau moarte) sub influenţa unor bacterii; putrezire. ♦ Fază ultimă a procesului de asimilare şi dezasimilare a hranei de către un organism viu, care constă în descompunerea, sub acţiunea fermenţilor, a resturilor neasimilate din materia cu care s-a hrănit organismul. 2. fig. Descompunere, decădere morală. – Din fr. putréfaction, lat. putrefactio, -onis.
Trimis de RACAI, 22.11.2003. Sursa: DEX '98

PUTREFÁCŢIE s. descompunere, putrezire, (rar) putrefiere, putrescenţă, (înv.) putrejune, putre-zeală, putreziciune. (putrefacţie unui cadavru.)
Trimis de siveco, 05.08.2004. Sursa: Sinonime

PUTREFÁCŢIE s. v. corupţie, decadenţă, de-cădere, depravare, desfrânare, desfrâu, destrăbălare, dezmăţ, imoralitate, perdiţie, perversitate, perversiune, pervertire, pierzanie, pierzare, strică-ciune, viciu.
Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime

putrefácţie s. f. (sil. -tre-, -ţi-e), art. putrefácţia (sil. -ţi-a), g.-d. art. putrefácţiei; pl. putrefácţii, art. putrefácţiile (sil. -ţi-i-)
Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic

PUTREFÁCŢI//E putrefacţiei f. 1) Proces de descompunere a substanţelor organice (de natură animală sau vegetală) care se produce în natură sau în interiorul organismelor vii sub influenţa fermentaţiei microbiene; putrezire. 2) fig. Stare de degradare morală; putreziciune. [G.-D. putrefacţiei] /<fr. putréfaction, lat. putrfactio, putrefacţieonis
Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX

PUTREFÁCŢIE s.f. 1. Descompunere a organismelor moarte sau a substanţelor organice; putrezire, putrefiere, putrescenţă. ♢ Bacterii de putrefacţie = grup de bacterii care provoacă fenomenele de descompunere a substanţelor organice. 2. (fig.) Destrămare, dezagregare morală. [gen. -iei, var. putrefacţiune s.f. / cf. fr. putréfaction, lat. putrefactio].
Trimis de LauraGellner, 13.09.2007. Sursa: DN

PUTREFÁCŢIE s. f. 1. descompunere a substanţelor organice sub acţiunea unor bacterii; putrezire; putrescenţă. 2. (fig.) dezagregare morală. (< fr. putréfaction, lat. putrefactio)
Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDN

Dicționar Român. 2013.

Игры ⚽ Поможем написать реферат

Look at other dictionaries:

  • putrefácţie — s. f. (sil. tre , ţi e), art. putrefácţia (sil. ţi a), g. d. art. putrefácţiei; pl. putrefácţii, art. putrefácţiile (sil. ţi i ) …   Romanian orthography

  • neurină — NEURÍNĂ, neurine, s.f. Substanţă organică toxică care se găseşte de obicei în materiile intrate în putrefacţie. [pr.: ne u ] – Din fr. neurine. Trimis de GabiAlex, 29.11.2007. Sursa: DEX 98  neurínă s. f. (sil. ne u ), g. d. art. neurínei; pl.… …   Dicționar Român

  • putred — PÚTRED, Ă, putrezi, de, adj. 1. Care a putrezit; intrat în putrefacţie; putregăios, putrid. ♢ expr. Putred de copt = foarte copt, răscopt, aproape stricat. Putred de bogat (sau bogat putred) = foarte bogat. (pop.) Ploaie putredă = ploaie deasă şi …   Dicționar Român

  • putrefia — PUTREFIÁ, pers. 3 putrefiază, vb. I. refl. (livr.) A putrezi (1). [pr.: fi a] – Din fr. putréfier. Trimis de ana zecheru, 13.09.2007. Sursa: DEX 98  PUTREFÍÁ vb. v. descompune, putrezi …   Dicționar Român

  • putrescent — PUTRESCÉNT, Ă, pustrescenţi, te, adj. (livr.) Care a intrat în putrefacţie. – Din fr. putrescent. Trimis de ana zecheru, 28.04.2004. Sursa: DEX 98  putrescént adj. m. (sil. tres ), pl. putrescénţi; f. sg …   Dicționar Român

  • putrescenţă — PUTRESCÉNŢĂ s. v. descompunere, putrefacţie, putrezire. Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime  putrescénţă s. f., pl. putrescénţe Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic  PUTRESCÉNŢĂ s.f. Putreziciune, putrefacţie.… …   Dicționar Român

  • putreziciune — PUTREZICIÚNE, putreziciuni, s.f. 1. Materie organică putredă; organism mort, intrat în putrefacţie; putregai, putriditate, putrezime, putrezitură, putrejune. ♦ Starea unui organism putred. 2. fig. Descompunere morală, decădere. – Putrezi + suf.… …   Dicționar Român

  • septogen — SEPTOGÉN, Ă, septogeni, e, adj. (Despre bacterii) Care produce putrefacţie. – Din septic (după gazogen). Trimis de claudia, 13.09.2007. Sursa: DEX 98  septogén adj. m., pl. septogéni; f. sg. septogénă, pl. septogéne …   Dicționar Român

  • drosofilă — DROSOFÍLĂ, drosofile, s.f. (La pl.) Gen de musculiţe ale căror larve trăiesc în materii aflate în stare de fermentaţie sau de putrefacţie (Drosophila); (şi la sg.) musculiţă din acest gen. – Din fr. drosophile. Trimis de ana zecheru, 19.06.2004.… …   Dicționar Român

  • viermănar — VIERMĂNÁR, viermănari, s.m. Insectă de forma unei muşte, cu capul de culoare galbenă, care se hrăneşte cu resturi de carne sau de materii vegetale intrate în putrefacţie (Sarcophaga carnaria). – Din vierme. Trimis de oprocopiuc, 13.09.2007. Sursa …   Dicționar Român

Share the article and excerpts

Direct link
… Do a right-click on the link above
and select “Copy Link”